În cazul infracțiunilor de violență în familie nu va mai fi posibilă retragerea plângerii prealabile. Un pas înainte spre reducerea violenței domestice

CLUJ-NAPOCA, 15 Octombrie 2020: În spațiul public au apărut mai multe luări de poziție eronate cu privire la modificările adoptate de către Camera Deputaților în data de 13.10.2020, în ceea ce privește violența domestică. Astfel, s-a susținut, chiar de către parlamentarii care au votat aceste modificări, că în cazul infracțiunilor de violență în familie nu va mai fi posibilă retragerea plângerii prealabile.

“În schimb, Camera Deputaților a adoptat cu vot unanim modificarea art. 199 alin. (2) C.pen. care privește violența în familie în sensul eliminării posibilității părților de a se împăca în cazul comiterii infracțiunilor de lovire sau alte violențe (art. 193 C.pen.) sau vătămare corporală din culpă (art. 196 C.pen.) săvârșite asupra unui membru de familie.” afirmă Cristian Roman, avocat Iordăchescu & Asociații.

Pentru început, trebuie precizat că în conformitate cu dispozițiilor art. 177 C.pen. prin membru de familie se înțelege:
           

1. ascendenţii şi descendenţii, fraţii şi surorile, copiii acestora, precum şi persoanele devenite prin adopţie, potrivit legii, astfel de rude;
   1. soţul;
   1. persoanele care au stabilit relaţii asemănătoare acelora dintre soţi sau dintre părinţi şi copii, în cazul în care convieţuiesc.

Totodată, dispoziţiile privitoare la membru de familie, în limitele prevăzute la lit. a), se aplică, în caz de adopţie, şi persoanei adoptate ori descendenţilor acesteia în raport cu rudele fireşti.

Mergând mai departe, dispozițiile art. 199 alin. (2) C.pen. urmează să aibă următorul conținut: „În cazul infracțiunilor prevăzute în art. 193 și art. 196 săvârșite asupra unui membru de familie, acțiunea penală poate fi pusă în mișcare și din oficiu.”.

Observăm că în continuare vor exista două modalități prin care organele de urmărire penală se pot sesiza referitor la săvârșirea unor infracțiuni de loviri sau alte violențe, respectiv vătămare corporală din culpă, săvârșite asupra unui membru de familie. În măsura în care victima formulează o plângere prealabilă, tragerea la răspundere penală a făptuitorului nu va putea fi posibilă dacă se retrage această plângere.

În schimb, modificarea produce efecte în cazul în care organele de urmărire penală s-au sesizat din oficiu cu privire la săvârșirea unor infracțiuni de violență domestică întrucât părțile nu se vor mai putea împăca.

“Însă, nu trebuie omis că va exista în continuarea posibilitatea retragerii plângerii prealabile (n.b. chiar dacă aceasta nu a fost formulată) condiționată de acordul procurorului, conform  dispozițiilor art. 158 alin. (4) C.pen.. Apreciem, că acest articol va avea aplicabilitate de acum încolo întrucât a fost eliminată norma care deroga de la regulă și care permitea împăcarea părților în cazul infracțiunilor urmărite la plângere prealabilă.” continuă Av. Cristian Roman.

Totodată, împăcarea părților va opera chiar și după intrarea în vigoare a modificărilor pentru faptele comise anterior acestei date, situațiile fiind guvernate de principiul legii penale mai favorabile.

Pentru ca modificările să intre în vigoare mai este necesară promulgarea lor de către Președintele României care trebuie realizată într-un termen de cel mult 20 de zile de la primirea proiectului. Cu toate acestea, deși credem că nu va fi cazul, Președintele are și posibilitatea să ceară o singură dată Parlamentului reexaminarea legii sau verificarea ei de către Curtea Constituțională.

“Apreciem că excluderea împăcării în cazul infracțiunile săvârșite asupra unui membru de familie reprezintă un pas înainte pentru ținerea sub control a fenomenului de violență domestică care este mai prezent ca niciodată în contextul pandemiei actuale.“ este de părere Av. Cristian Roman.

Chiar dacă efectele imediate probabil că nu vor fi majore, în principal fiind descurajate de la comiterea faptelor persoanele care au antecedente penale, pe termen lung rezultatele ar trebui să fie pozitive și să ducă la scăderea incidenței faptelor de violență domestică.

“În final, nu putem să nu ne întrebăm de ce două guverne diferite, cu orientări politice antagonice, nu au susținut adoptarea acestei inițiative legislative.” încheie Av. Cristian Roman.