๐๐ฆ๐ข๐ง๐๐ฌ๐๐ฎ โ ๐๐ฎ๐ณ๐ข๐๐ ๐ฎ๐ง๐ฎ๐ข ๐๐จ๐ซ. ๐๐ข๐ฎ๐ ๐๐ฎ๐ฅ๐ญ๐ฎ๐ซ๐ข๐ข ๐๐๐ญฬ๐ข๐จ๐ง๐๐ฅ๐ โ ๐๐ ๐ข๐๐ง๐ฎ๐๐ซ๐ข๐ ๐๐๐๐, ๐๐ฅ๐๐ ๐๐ฎ๐ฅ๐ข๐
๐๐ซ๐จ๐ข๐๐๐ญ๐ฎ๐ฅ โ๐๐ฆ๐ข๐ง๐๐ฌ๐๐ฎ โ ๐๐ฎ๐ณ๐ข๐๐ ๐ฎ๐ง๐ฎ๐ข ๐๐จ๐ซโ, ๐ฉ๐ซ๐จ๐ฉ๐ฎ๐ฌ ๐๐ ๐๐๐ง๐ญ๐ซ๐ฎ๐ฅ ๐๐ ๐๐ฎ๐ฅ๐ญ๐ฎ๐ซ๐ฬ โ๐๐ฎ๐ ๐ฎ๐ฌ๐ญ๐ข๐ง ๐๐๐ง๐โ ๐๐ฅ๐๐, ๐ฌ๐ฎ๐ ๐๐ ๐ข๐๐ ๐๐จ๐ง๐ฌ๐ข๐ฅ๐ข๐ฎ๐ฅ๐ฎ๐ข ๐๐ฎ๐๐๐ญฬ๐๐๐ง ๐๐ฅ๐๐, ๐ขฬ๐ฌฬ๐ข ๐๐ฌ๐ฎ๐ฆ๐ฬ ๐๐ฆ๐๐ข๐ญฬ๐ข๐ ๐๐ ๐ ๐ญ๐ซ๐๐ง๐ฌ๐๐จ๐ซ๐ฆ๐ ๐๐ข๐ฎ๐ ๐๐ฎ๐ฅ๐ญ๐ฎ๐ซ๐ข๐ข ๐๐๐ญฬ๐ข๐จ๐ง๐๐ฅ๐ ๐๐ ๐ฅ๐ ๐๐ฅ๐๐ ๐๐ฎ๐ฅ๐ข๐ ๐ขฬ๐ง๐ญ๐ซ-๐จ ๐๐ฑ๐ฉ๐๐ซ๐ข๐๐ง๐ญฬ๐ฬ ๐๐จ๐๐ซ๐๐ง๐ญ๐ฬ, ๐ขฬ๐ง ๐๐๐ซ๐ ๐๐ฎ๐ฏ๐ฬ๐ง๐ญ๐ฎ๐ฅ ๐๐ฆ๐ข๐ง๐๐ฌ๐๐ข๐๐ง ๐๐๐ฏ๐ข๐ง๐ ๐๐ฑ๐ฬ ๐๐ ๐๐จ๐ง๐ฌ๐ญ๐ซ๐ฎ๐๐ญฬ๐ข๐ ๐๐ซ๐ญ๐ข๐ฌ๐ญ๐ข๐๐ฬ ๐ฌฬ๐ข ๐ซ๐๐ฉ๐๐ซ ๐๐ ๐ข๐๐๐ง๐ญ๐ข๐ญ๐๐ญ๐.
Alegerea spaศiului de desfฤศurare nu este รฎntรขmplฤtoare: ๐๐๐ฉ๐จ๐ณ๐ข๐ญ๐ฎ๐ฅ ๐๐ ๐๐๐ซ๐๐ฆ๐ข๐๐ฬ ๐๐๐๐ก๐ โ ๐๐ฅ๐๐ ๐๐ฎ๐ฅ๐ข๐ propune o scenografie naturalฤ a memoriei: obiecte, materie, urme ale รฎndemรขnฤrii ศi ale timpului. รntr-o asemenea ambianศฤ, Eminescu nu mai apare ca โautor obligatoriuโ, ci ca o respiraศie fireascฤ a patrimoniului: limba, sensibilitatea, verticalitatea. De altfel, รฎntregul concept al serii mizeazฤ pe o idee simplฤ ศi solidฤ: cultura รฎnseamnฤ ศi artฤ รฎnaltฤ, ศi meศteศug, ศi gustul locului, toate articulate cu decenศฤ ศi mฤsurฤ.
โข ๐๐ง ๐ญ๐ซ๐๐ฌ๐๐ฎ ๐ขฬ๐ง๐๐ข๐ง๐ญ๐ ๐๐ ๐๐จ๐ง๐๐๐ซ๐ญ: ๐ฅ๐ฎ๐ญ๐ฎ๐ฅ ๐ฌฬ๐ข ๐ญ๐๐ซ๐ซ๐จ๐ข๐ซ-๐ฎ๐ฅ ๐๐ ๐ข๐ง๐ญ๐ซ๐จ๐๐ฎ๐๐๐ซ๐ ๐ขฬ๐ง ๐ฌ๐ฉ๐ข๐ซ๐ข๐ญ๐ฎ๐ฅ ๐ฌ๐๐ซ๐ข๐ข
Programul รฎncepe la ๐จ๐ซ๐ ๐๐:๐๐ cu โ๐๐ข๐ง ๐ฅ๐ฎ๐ญ, ๐๐ ๐๐ข๐ง ๐๐ฎ๐ฏ๐ฬ๐ง๐ญ: ๐๐ฅ๐ฬ๐ซ๐ข๐ญ ๐ญ๐ซ๐๐๐ข๐ญฬ๐ข๐จ๐ง๐๐ฅโ, sub forma unor ๐๐ญ๐๐ฅ๐ข๐๐ซ๐ ๐ข๐ง๐ญ๐๐ซ๐๐๐ญ๐ข๐ฏ๐ ๐ฉ๐๐ง๐ญ๐ซ๐ฎ ๐๐จ๐ฉ๐ข๐ข ๐ฌฬ๐ข ๐๐๐ฎ๐ฅ๐ญฬ๐ข. รnainte sฤ cerem publicului tฤcere ศi concentrare รฎn sala de concert, รฎl invitฤm sฤ intre treptat รฎntr-o stare de atenศie: prin gest, prin materie, prin forma care se naศte dintr-un centru. Este, รฎn fond, o analogie discretฤ cu actul artistic: ศi poezia, ศi muzica, ศi olaritul pornesc dintr-o tensiune รฎntre libertate ศi rรขnduialฤ.
La ๐จ๐ซ๐ ๐๐:๐๐, รฎn foyer, se deschide componenta de โ๐๐๐ ๐ฎ๐ฌ๐ญ๐๐ซ๐ ๐๐ ๐ญ๐๐ซ๐ซ๐จ๐ข๐ซ: ๐๐ข๐ง๐ฎ๐ซ๐ข ๐๐ ๐๐ฅ๐๐โ (Casa Negrea), gรขnditฤ explicit ca degustare รฎnainte de concert, รฎn spaศiu dedicat, cu menศiunea de consum responsabil (18+). รn logica unei cronici de specialitate, meritฤ subliniat cฤ acest tip de asociere รฎl รฎncadreazฤ รฎntr-o civilizaศie a serii: un preludiu social, un timp de รฎntรขlnire, apoi reculegerea esteticฤ รฎn timpul concertului, urmatฤ de un epilog relaxat รฎn foyer.
โข ๐๐จ๐ง๐๐๐ซ๐ญ๐ฎ๐ฅ-๐๐จ๐ง๐๐๐ฉ๐ญ: ๐๐ซ๐๐ฆ๐๐ญ๐ฎ๐ซ๐ ๐ข๐ ๐ขฬ๐ง ๐ฉ๐๐ญ๐ซ๐ฎ ๐ญ๐๐๐ฅ๐จ๐ฎ๐ซ๐ข ๐ญ๐๐ฆ๐๐ญ๐ข๐๐
๐๐ข๐๐ฌ๐ ๐๐๐ง๐ญ๐ซ๐๐ฅ๐ฬ ๐ ๐ฌ๐๐ซ๐ข๐ข ๐ขฬ๐ง๐๐๐ฉ๐ ๐ฅ๐ ๐จ๐ซ๐ ๐๐:๐๐: โ๐๐ฆ๐ข๐ง๐๐ฌ๐๐ฎ โ ๐๐ฎ๐ณ๐ข๐๐ ๐ฎ๐ง๐ฎ๐ข ๐๐จ๐ซโ, ๐๐จ๐ง๐๐๐ซ๐ญ-๐๐จ๐ง๐๐๐ฉ๐ญ: ๐๐ซ๐๐ฆ๐๐ญ๐ฎ๐ซ๐ ๐ข๐ ๐ขฬ๐ง ๐ฉ๐๐ญ๐ซ๐ฎ ๐ญ๐๐๐ฅ๐จ๐ฎ๐ซ๐ข ๐ญ๐๐ฆ๐๐ญ๐ข๐๐. Aceastฤ formulฤ fixeazฤ o intenศie de regie muzicalฤ: programul este un traseu รฎn care muzica, vocea ศi rostirea se susศin reciproc.
Dramaturgia este articulatฤ รฎn:
โข ๐๐ซ๐จ๐ฅ๐จ๐ ๐ฎ๐ฅ: โ๐๐ข๐ง๐ข๐ฌฬ๐ญ๐๐ ๐ขฬ๐ง๐๐ข๐ง๐ญ๐๐ ๐๐ฎ๐ฏ๐ฬ๐ง๐ญ๐ฎ๐ฅ๐ฎ๐ขโ, aศazฤ ascultarea. รntr-un concert dedicat lui Eminescu, aceastฤ pregฤtire este esenศialฤ: publicul trebuie liniศtit de zgomotul zilei, รฎnainte ca poezia sฤ-ศi poatฤ face loc. รn aceastฤ zonฤ de atmosferฤ, selecศiile instrumentale de tip cameristic, de la miniaturi lirice la pagini cu respiraศie amplฤ, sunt cheia. Prezenศa unui repertoriu precum โSalut dโamourโ (Elgar), pus รฎn dialog cu un โDansul bฤtrรขnescโ (Ciprian Porumbescu), funcศioneazฤ exact ca o punte: eleganศa occidentalฤ ศi fibra romรขneascฤ se รฎntรขlnesc fฤrฤ ostentaศie, ca douฤ politeศi care se รฎnศeleg din priviri.
โข ๐๐๐๐ฅ๐จ๐ฎ๐ฅ ๐: โ๐๐ฎ๐๐๐๐๐ฬ๐ซ๐ฎ๐ฅ: ๐๐จ๐ฌ๐ฆ๐จ๐ฌ ๐ฌฬ๐ข ๐๐๐ฌ๐ญ๐ข๐งโ, รฎศi gฤseศte o corespondenศฤ naturalฤ รฎn muzica de respiraศie mare ศi รฎn registrul รฎnalt al emoศiei. Aici, un moment precum aria โEbben, neโandรฒ lontanaโ din La Wally (Alfredo Catalani) devine un arc interior, o distanศฤ, o decizie, o singurฤtate cu demnitate, perfect compatibilฤ cu ideea eminescianฤ de destin ศi de imposibilitate a รฎmpฤcฤrii dintre absolut ศi uman. Tot รฎn acest tablou, o lucrare precum o โBaladฤโ (de Enescu ศi apoi de Porumbescu) รฎศi poate asuma rolul de โcoloanฤ de luminฤโ: linie cantabilฤ, gravitate, acel tip de lirism care nu cere aplauze, ci atenศie.
โข ๐๐๐๐ฅ๐จ๐ฎ๐ฅ ๐๐: โ๐ ๐ฅ๐จ๐๐ซ๐ ๐๐ฅ๐๐๐ฌ๐ญ๐ซ๐ฬ: ๐๐ซ๐จ๐ฌ๐ฎ๐ฅ, ๐ง๐จ๐ฌ๐ญ๐๐ฅ๐ ๐ข๐โ, cere rafinament de frazare ศi o melancolie lucidฤ. Aici intrฤ organic romanศa โMai am un singur dorโ (muzica Guilelm ศorban, versuri Mihai Eminescu), o piesฤ emblematicฤ, aproape inevitabilฤ, dar cu atรขt mai responsabilฤ artistic. รn aceeaศi zonฤ de lirism, โLa serenadaโ (Francesco Paolo Tosti) aduce acel parfum de canศonetฤ care nu trivializeazฤ serata, ci รฎi oferฤ respiraศie ศi graศie. Practic, Tosti este โรฎngerul politeศii muzicaleโ รฎntr-o searฤ care altfel ar risca sฤ fie prea gravฤ, iar asta e un merit, nu o slฤbiciune.
โข ๐๐๐๐ฅ๐จ๐ฎ๐ฅ ๐๐๐: โ๐๐จ๐๐ซ๐ฎ ๐ฌฬ๐ข ๐ญฬ๐๐ซ๐: ๐๐จ๐ฆ๐ฬ๐ง๐ข๐ ๐ข๐ง๐ญ๐๐ซ๐ข๐จ๐๐ซ๐ฬโ, este locul รฎn care cultura naศionalฤ se simte, nu se declamฤ. Aici, o suitฤ precum โDansurile Romรขneศtiโ de Bรฉla Bartรณk este o alegere excelentฤ pentru cฤ รฎl aratฤ folclorul transfigurat, trecut printr-un filtru de artฤ, cu respect faศฤ de materialul originar. รn acelaศi spirit se aศazฤ o โSuitฤ Romรขneascฤโ, segment de consistenศฤ, care poate funcศiona ca miez instrumental al serii, iar lรขngฤ ea, o miniaturฤ precum โValsa โ Un pescฤruศโ de Boulanger introduce o delicateศe de salon cu fineศe poeticฤ. รn acest tablou, vocile capฤtฤ un rol de identitate: โOchiul tฤu iubitโ (Eugen Doga, versuri Eminescu) este un exemplu de cรขntec care poate emoศiona fฤrฤ sฤ cadฤ รฎn dulcegฤrie, iar โPasฤre cu pene albastreโ (Eugen Doga, versuri Veronica Micle) oferฤ un contrapunct afectiv de mare valoare: Eminescu รฎn contextul sฤu afectiv ศi cultural, cu ecouri ศi rฤspunsuri.
โข ๐๐๐๐ฅ๐จ๐ฎ๐ฅ ๐๐: โ๐๐๐ซ๐ ๐ฉ๐ ๐๐๐๐ฅ: ๐ญ๐ซ๐๐๐๐ซ๐๐โ, este, รฎn mod firesc, zona de nocturnฤ, de respiraศie, de timp care curge. O piesฤ precum โMuzicaโ din opereta Valurile Dunฤrii (George Grigoriu) poate funcศiona ca moment de lirism popular rafinat, oferind o ieศire blรขndฤ din densitatea poeticฤ.
โข ๐ ๐ข๐ง๐๐ฅ๐ฎ๐ฅ: โ๐๐ข๐ฆ๐๐ ๐ซ๐จ๐ฆ๐ฬ๐ง๐ฬ: ๐ฉ๐๐ญ๐ซ๐ข๐ฆ๐จ๐ง๐ข๐ฎ ๐ฏ๐ข๐ฎโ, o concluzie potrivitฤ pentru Ziua Culturii Naศionale: limba ca infrastructurฤ a demnitฤศii.
รntr-un asemenea proiect, cheia reuศitei stฤ รฎn calitatea interpreศilor ศi รฎn echilibrul รฎntre discurs ศi muzicฤ. Evenimentul propune o echipฤ cu profil cameristic clar: ๐๐๐ง-๐๐ข๐ฏ๐ข๐ฎ ๐๐๐ซ๐ง๐๐ญ (vioarฤ), ๐๐ฬ๐๐ฬ๐ฅ๐ข๐ง ๐๐๐ง๐๐ข๐ฎ (vioarฤ), ๐๐ฬ๐๐ฬ๐ฅ๐ข๐ง๐ ๐๐ก๐๐ซ๐ฆ๐๐ง-๐๐๐๐ (violฤ), ๐๐ฬ๐ญ๐ฬ๐ฅ๐ข๐ง๐ ๐๐ข๐ง๐๐ฎ (violoncel), nucleu de coarde care poate susศine atรขt lirismul, cรขt ศi densitatea timbralฤ, alฤturi de ๐๐ง๐๐ซ๐๐ข ๐๐ซ๐๐ ๐จ๐ฆ๐ข๐ซ (pian). Prezenศa vocalฤ este asiguratฤ de ๐๐๐จ๐ซ๐ ๐๐ญ๐ ๐๐ฅ๐ฎ๐ญ๐ฬ (sopranฤ), iar componenta de rostire, indispensabilฤ unui concert dedicat lui Eminescu, revine ๐๐ง๐๐ซ๐๐๐ข ๐๐จ๐ ๐๐๐ง (narator). รn aceastฤ distribuศie, vocea reprezintฤ o punte รฎntre text ศi muzicฤ, รฎntre ideea de poezie ศi realitatea emoศiei.
โข ๐๐ฉ๐ข๐ฅ๐จ๐ ๐ฌ๐จ๐๐ข๐๐ฅ: ๐ญ๐จ๐๐ฌ๐ญ ๐๐ฎ๐ฅ๐ญ๐ฎ๐ซ๐๐ฅ ๐๐ฎ๐ฉ๐ฬ ๐๐จ๐ง๐๐๐ซ๐ญ
La ๐จ๐ซ๐ ๐๐:๐๐, proiectul continuฤ cu โ๐๐๐ญ๐๐ซ-๐๐จ๐ง๐๐๐ซ๐ญ: ๐ญ๐จ๐๐ฌ๐ญ ๐๐ฎ๐ฅ๐ญ๐ฎ๐ซ๐๐ฅโ (degustare de vinuri dupฤ concert โ Casa Negrea), pฤstrรขnd aceeaศi notฤ de civilizaศie ศi eleganศฤ: รฎntรขi ascultarea, apoi dialogul. Pentru comunitate, astfel de finaluri sunt deosebit de importante, ele creeazฤ acea โmemorie de evenimentโ care fidelizeazฤ publicul ศi transformฤ cultura รฎn obicei, nu รฎn excepศie.
โ๐๐ฆ๐ข๐ง๐๐ฌ๐๐ฎ โ ๐๐ฎ๐ณ๐ข๐๐ ๐ฎ๐ง๐ฎ๐ข ๐๐จ๐ซโ propune mฤsurฤ, construcศie ศi unitate de stil. Integrarea atelierului de olฤrit ศi a degustฤrii de vinuri locale este o extensie a ideii de patrimoniu: cultura ca practicฤ vie, รฎn cuvรขnt, รฎn sunet, รฎn meศteศug, รฎn gustul locului.
๐๐๐๐๐ฌ๐ฎ๐ฅ ๐๐ฌ๐ญ๐ ๐ฅ๐ข๐๐๐ซ, ๐ขฬ๐ง ๐ฅ๐ข๐ฆ๐ข๐ญ๐ ๐ฅ๐จ๐๐ฎ๐ซ๐ข๐ฅ๐จ๐ซ ๐๐ข๐ฌ๐ฉ๐จ๐ง๐ข๐๐ข๐ฅ๐, iar afiศul include ๐๐จ๐ ๐๐ ๐ฉ๐๐ง๐ญ๐ซ๐ฎ ๐ฅ๐จ๐๐๐ฅ๐ข๐ณ๐๐ซ๐: DEPOZITUL DE CERAMICฤ VECHE din Cetatea Alba Carolina.
