Manifest pentru cei care nu vor să meargă la vot. Eu o sa merg la vot!

Pentru că orice poveste începe cu ”a fost odată”, convingerea mea că trebuie să merg să votez, pornește de la ”a fost odată”. A fost odată, o zi, de 20 decembrie 1989, în care taică-meu venise mai devreme de la serviciu. Le-a dat voie să meargă acasă, pentru că la birou dezbăteau prea intens ce au auzit seara precedentă la Radio Europea Liberă și la Vocea Americii. Cum că în Timișoara erau zeci de morți, împușcați pentru că manifestau împotriva lui Ceaușescu, cel care era considerat, pe bune, conducătorul celui mai odios regim comunist din Europa. Și a venit taică-meu acasă, și împreună cu câțiva vecini și prieteni s-a adus, alături de mulți alți albaiulieni, să manifesteze și ei, împotriva lui Ceaușescu.

Pentru cei care sunt născuți după 1985, mișcarea aia s-a numit Revoluție. Și pentru mulți, a fost spontană. Numeni nu i-a trimis în stradă. S-au dus pentru că au vrut să scape de un regim nenorocit, care îi ținea în frig, în foame și încremeniți în noroi.

Și pentru că se apropia Crăciunul, pe mine m-au trimis la alimentara de la Cloșca, de unde trebuia să ne luăm rația, să cumpăr ulei (0,5 l/persoană/lună), și unde, bineînțeles, era coadă. Ei, și în timp ce stăteam la coadă, din blocul cu Pati-Bar (cel cu 10 etaje de la intersecția Cloșca-Revoluției), un nene îmbrăcat în negru a început să tragă cu un pistol în direcția Liceului Militar. Normal, de acolo s-a răpuns cu rafală de mitralieră. Din fericire, nimeni nu a fost rănit, oamenii de la coadă s-au împrăștiat, am ajuns primul la rând, mi-am cumpărat rația de ulei și am plecat în fața blocului să le povestesc celor din gașcă ce tare e Revoluția.

Și într-adevăr, Revoluția a fost tare. În județul Alba au murit 23 de persoane, unele în chinuri groznice și au fost rănite 111 (una dintre ele este Oliviu Gașpar, cel care a încasat cinci gloanțe și a auzit cum îi ticăie ceasul la ureche. Respect Oliviu!). În principiu, ca și în multe alte cazuri, se cunosc victimele, dar nu prea se știe cine a tras, sau cine a dat ordinul să se tragă.

Dar nu vreau să scriu aici povestea Revoluției, au scris alții mult mai bine documentați decât mine (căutați documentarul lui Liviu Zgârciu, o să va dumiriți ce s-a întâmplat în acele zile).

Ce vreau eu să spun este că atât taică-meu, cât și nenea Nelu Abrudan și Viorel de la etajul doi și sutele de mii care au ieșit atunci, în toate orașele și comunele României, în stradă au vrut un lucru. LIBERTATE. Nu aveau de unde să știe că LIBERTATE = DEMOCRAȚIE, pentru că, la școala se preda socialismul materialist – dialectic și mizeriile pe care le scriau politrucii lingăi de pe vremea aceea.

Pentru LIBERATATE = DEMOCRAȚIE au murit tinerii în Timișoara, și pe baricadele din Bucureși, rupți de rafelele de 7,62 trase de AKM – urile celor care au jurat să își apere patria și poporul. Au rămas tinere văduve, copii orfani, părinți nemângâiați, pentru că au murit oameni care aveau un rost pe planeta asta și au fost uciși pentru își doreau LIBERTATE.

Vreau să scriu astăzi un MANIFEST despre ideea de a merge la VOT. Am prieteni care au spus că ei nu mai merg la vot pentru că sunt dezamagiți de politicieni. Te întreb prietenul meu, dacă taică-meu și nenea Nelu și Viorel și toți Niculaii și Ionelii și Vioreii din țara asta nu ieșeau în stradă în 21 decembrie, ce făceam noi acum? Poate ne închinam la statuile Ceaușeștilor, cum se închină coreenii la statuile dinastiei Kim? Mai aveai tu afacerea care să îți creeze confortul pe care îl ai și libertatea să faci ce vrei și când vrei?

Te întreb pe tine tinere, care spui că toți politicienii sunt la fel,scriind asta pe touch-screen-ul ultimului model de iPhone sau Samsung, cum era viața ta, dacă Revoluția se încheia în Piața Operei din Timișoara, pentru că părinții tăi nu aveau chef să iasă în frig și să protesteze împotriva lui Ceaușescu, pentru că oricum, protestul lor nu contează?

Scriu manifestul acesta pentru cei care au răbdare să citească și cărora le spun că fiecare vot contează. În 2004 , fostul președinte Traian Băsescu a lansat un slogan, care ar trebui luat ca truism ”Nu pot ei fura cât puteți voi vota”. Citiți și judecați spusele marinarului. Oricât s-ar măslui voturile, o participare masivă la vot, le dă toate planurile peste cap. Nu contează cu cine vrei să votezi. VOTEAZĂ!!!

Du-te la ”Revoluție” și votează! Până la ora 21 ai timp. Și de mers la biserică și de întâlnit cu prietenii. și de dat o tură cu bicileta, chiar și de o zi de schi, dar apoi du-te și votează.

Votează pentru tinerii care de 35 de ani sunt plânși de cei au rămas în urmă, votează pentru care și-au riscat libertatea strigând Jos Ceaușescu, votează pentru Oliviu.

Votează în special pentru tine, pentru copiii tăi, pentru viitor. Nu îi lăsa pe alții să voteze în locul tău, doar pentru motivul că ”nu ai pe cine să votezi.” Ceilalți o să aibă pe cine să voteze. Exact pe acela pe care tu spui că nu îl vei vota niciodată.

Prietenul meu, depășește-ți plictisul și du-te la vot. Ei sunt la fel, noi în schimb putem face diferența!

Emanuel jilinschi