Pastorala PF Cardinal LUCIAN Arhiepiscop Major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică

Scrisoare Pastorală
la Sărbătoarea Învierii Domnului
2022

† Cardinal Lucian
prin harul și mila Bunului Dumnezeu,
Arhiepiscop și Mitropolit al Arhieparhiei de Alba Iulia și Făgăraș, Arhiepiscop Major al Bisericii Române Unită cu Roma, Greco-Catolică,
în deplină comuniune de credință cu Sfântul Scaun Apostolic al Romei
Onoratului cler împreună slujitor,
Cuvioșilor călugări și călugărițe,
Iubiților credincioși greco-catolici
și tuturor creștinilor iubitori de Dumnezeu
Iubiți credincioși,
„Dumnezeu L-a înviat pe Acest Isus, Căruia noi toţi suntem martori”. (Fapte 2,
32). Prin această mărturie, Sfântul Apostol Petru vestește un fapt nou și nemaiauzit:
Isus cel răstignit este viu și se află printre noi. Aceasta este credinţa comunităţilor creștine, acesta este centrul și fundamentul existenţei ucenicilor lui Isus și al misiunii de evanghelizare: vestirea lui Cristos Cel Înviat. Este realitatea care marchează pentru totdeauna un nou destin pentru omenirea întreagă și începutul unui nou drum pentru fiecare creștin în toate timpurile și în toate locurile. Ucenicul lui Isus devine astfel vestitor și mărturisitor, iar Biserica continuă să proclame tuturor cu
bucurie: Cristos a înviat!
Taina lui Cristos nu se termină cu moartea Sa pe cruce. Ar fi fost doar un
eveniment istoric, cu finalităţi și consecinţe limitate, ca oricare alt eveniment circumscris în timp și spaţiu și care nu ar mai avea nici o valoare pentru noi; ar fi fost o amintire fascinantă despre un model eroic de dăruire în favoarea semenilor, dar îndepărtată și lipsită de puterea de a ne atinge și de a ne schimba viaţa. Moartea lui Cristos în schimb, își capătă valoarea și sensul în Înviere, care o transformă în purtătoare de mântuire, o actualizează și o face valoroasă pentru noi și pentru fiecare creștin, devenind astfel parte esenţială a realizării Împărăţiei lui Dumnezeu. Moartea și Învierea constituie un tot unitar, evenimentul definitiv al mântuirii și expresia eminentă a iubirii lui Dumnezeu.

Apostolii, care fuseseră cuprinși de frică și de tăcere în Vinerea pătimirilor și morţii Domnului, sunt pătrunși până în cele mai intime fibre ale sufletelor lor de vestea Învierii, iar întâlnirea cu Isus Cel Înviat îi va schimba pentru totdeauna.
Teama este alungată de bucurie, iar tăcerea este desfiinţată de freamătul inimilor și de glasurile ce dau mărturie: Cel care era mort, condamnat pe cruce, este viu! Apostolii mărturisesc faptul că prezenţa și lucrarea lui Isus, aparent distruse de moarte, de fapt sunt reluate tocmai de Cel care a fost răstignit: „S-a înfăţișat pe Sine viu” (Fapte 1, 3). Isus din Nazaret a învins moartea. Plecând de la această biruinţă, activitatea lui Cristos, cuvintele Sale, faptele Sale și răstignirea Sa își primesc adevăratul sens. Prin Înviere, Cristos devine contemporan cu fiecare dintre noi, se face prezent în sufletele celor care îl urmează cu credinţă, ne însoţește pe calea vieţii
și ne călăuzește spre mântuire. Datorită acestei prezenţe vii, cuvântul Său devine actual și sfinţitor în sufletele noastre, nu este o simplă amintire, ci un Cuvânt dătător de viaţă pentru că El este Domnul vieţii.
Acest adevăr a fost afirmat cu tărie de Sfântul Apostol Pavel, care sublinia că roadele jertfei lui Cristos pe Cruce, adică harul, credinţa și mântuirea, ajung la noi și ne sunt accesibile în virtutea Învierii: „Dacă Cristos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică și credinţa voastră” (1Cor. 15, 14). Paștele trebuie să devină centrul vieţii noastre și inima întregii Biserici. Doar astfel comunitatea creștină crește, se dezvoltă și misiunea ei devine lumină pentru lume.

Iubiți frați întru Cristos,

Cristos a înviat din morţi cu moartea pe moarte călcând! Nu există o altă veste mai importantă și mai dătătoare de speranţă decât aceasta! Învierea lui Cristos a schimbat total existenţa noastră, eliberându-ne de sclavia răului, a păcatului și a morţii. Prin Înviere se realizează trecerea, exodul spre o nouă viaţă minunată învăluită de o lumină care acoperă întunericul și puterea morţii. Suntem transformaţi și transfiguraţi, precum Cristos, în făpturi libere și însufleţite de o speranţă care nu poate fi sufocată de nimeni și de nimic, care nu ne dezamăgește deoarece își are izvorul în iubirea lui Dumnezeu (Rm. 5,5). Dar care este fundamentul victoriei asupra răului? Cu siguranţă, această victorie nu se datorează firii noastre slabe și nici altei puteri omenești, ci lui Cristos, Cel care, acceptând moartea și durerea cu disponibilitatea iubirii Sale infinite, pentru noi și pentru a noastră mântuire, a învins odată pentru totdeauna puterea morţii. Cufundată în oceanul nesfârșit al vieţii Fiului lui Dumnezeu, moartea moare și devine Viaţă. O Viaţă care continuă să ne fie oferită pentru a ne conduce și pe noi la Înviere. În felul acesta, moartea nu mai reprezintă ultimul cuvânt asupra vieţii noastre, încetează să mai fie o încheiere dramatică și lipsită de sens a existenţei, devenind trecere spre viaţa veșnică. Sărbătoarea Învierii ne aduce astfel aminte de ceea ce este cu adevărat important pentru viaţa noastră, oferindu-ne prilejul de a redescoperi prezenţa lui Cristos în inimile și în familiile noastre, dar și de a ne redescoperi demnitatea umană în lumina Lui.

Jertfa pe Cruce ne arată măsura demnităţii fiecăruia dintre noi deoarece preţul plătit pentru răscumpărarea noastră din robia păcatului și a morţii a fost însuși preţul vieţii Fiului lui Dumnezeu, iar Învierea ilustrează înălţimea spirituală și morală la care suntem chemaţi. Dragostea lui Dumnezeu ne înnobilează indiferent de starea noastră socială și economică, fiind mai puternică decât moartea. Învierea lui Cristos ne-a trecut din sfera pământească din care facem parte în sfera cerească a măririi dumnezeiești, devenind fii ai lui Dumnezeu îmbrăţișaţi de milostivirea Tatălui Ceresc. Ce mare har! Ce mare bucurie! Suntem fiii liberi ai lui Dumnezeu prin puterea Spiritului Sfânt. Datorită lui Cristos putem să cutezăm să îi spunem și noi Tată.

Cristos cel Înviat ne încredinţează și nouă, astăzi, Evanghelia mântuirii! Bucuria Maicii Domnului, a Mariei Magdalena și a Sfinţilor Apostoli trebuie să inunde inimile și sufletele noastre, iar dorinţa de a-L vedea pe Domnul trebuie să stăpânească peste vieţile noastre. Această bucurie de a-L vedea pe Dumnezeu o mărturisim și noi de fiecare dată când ne împărtășim cu Trupul și Sângele Lui: „Văzut-am Lumina cea adevărata, luat-am Spiritul ceresc…”. Să facem, așadar, să răsune în fiecare suflet cu putere „Cristos a înviat! Adevărat a înviat!”, astfel încât să se aprindă în noi adevărata bucurie. Să ne bucurăm de triumful binelui asupra răului, al vieţii asupra morţii, al dragostei asupra urii, al harului divin asupra răutăţii păcatului.

Împreună, așa cum ne îndeamnă Sfântul Părinte Papa Francisc, să mergem și să răspândim acest strigăt de bucurie pe toată faţa pământului care geme de suferinţă, pentru a dărui speranţa și încrederea într-o fraternitate nouă între toţi oamenii, în comuniune cu Tatăl, cu Fiul și cu Spiritul Sfânt. Iar dacă misiunea pe care Cristos ne-a încredinţat-o poate fi adesea dificilă, întâmpinând greutăţi și obstacole ce par să ne depășească puterile, să ne reamintim cu credinţă promisiunea pe care El ne-a făcut-o după Înviere: „Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârșitul veacului” (Mat. 28,20). Alături de noi va fi întotdeauna Preasfânta Născătoare de Dumnezeu care, așa cum a fost împreună cu Isus în ceasul supremei încercări și i-a întărit pe apostolii înfricoșaţi, tot așa ne însoţește astăzi și ne mijlocește harul dumnezeiesc pentru a transforma ispitele și încercările în prilejuri de sfinţire și de unire tot mai profundă cu Domnul.

Dragii mei,

În aceste săptămâni, constatăm cu toţii cum războiul din Ucraina marchează în mod dramatic existenţa locuitorilor acestei ţări, bulversează stabilitatea și relaţiile internaţionale, dar totodată ne interpelează pe fiecare dintre noi sub aspectul umanităţii. Ororile și suferinţele create de acest conflict ne cutremură și se adresează conștiinţei noastre! Cuvintele Sfântului Părinte Papa Francisc se dovedesc a fi profetice și de mare actualitate: „Fiecare război lasă lumea mai rea decât a găsit-o. Războiul este un eșec al politicii și al omenirii, o capitulare rușinoasă, o înfrângere în faţa forţelor răului. […] Să ne îndreptăm privirea spre atâţia civili masacraţi ca «daune colaterale». Să întrebăm victimele. […] Să luăm în considerare adevărul acestor victime ale violenţei, să privim realitatea cu ochii lor și să ascultăm relatările lor cu inima deschisă. Astfel, vom putea recunoaște abisul răului în inima războiului” (Fratelli tutti, 261).

Orice conflict armat este o degradare radicală umanităţii, o erupţie a urii și a egoismului, care contrazice iubirea lui Dumnezeu și desfigurează demnitatea persoanelor în numele ideologiilor și al intereselor meschine. Fraţii și surorile noastre din Ucraina nu sunt singuri în suferinţa lor! Domnul nostru Isus Cristos este cu ei, își asumă durerile lor, se identifică cu ei și îi întărește în aceste clipe de grea și nedreaptă încercare. Alături de ei este și Biserica Română Unită cu Roma, care cunoaște prea bine ce înseamnă suferinţa impusă violent în spiritul ideologiilor contrare demnităţii umane.

Le mulţumesc tuturor preoţilor, călugărilor, călugăriţelor și credincioșilor care l-au recunoscut pe Isus cel Înviat în chipul refugiaţilor care au intrat în România în această perioadă, primindu-i în casele lor și ajutându-i cu generozitate. Bunul Dumnezeu să îi răsplătească pentru binele făcut iar celor care trăiesc drama războiului să le ofere mângâiere și ocrotire, să le insufle speranţă și tărie! Mulţi dintre ei sunt în mijlocul nostru și împreună cu ei astăzi îl sărbătorim pe Isus cel Înviat. Ei fac parte din familia noastră și îi primim ca fiind fraţii noștri. Împreună cu ei frângem pâinea durerilor, alături cu ei ard inimile noastre, precum ucenicilor din Emaus. Să-i însoţim cu rugăciunile noastre, având convingerea că Domnul nu îi părăsește iar Preasfânta Fecioară Maria nu își uită fiii!

Să-L rugăm pe Isus să-i lumineze și pe cei care provoacă toate aceste suferinţe pentru a regăsi drumul păcii și al pocăinţei! Contemplându-L pe Isus cel Înviat prin ochii credinţei, îl vedem înfăţișându-Se apostolilor și spunându-le: „Pace vouă!” (In. 20,19). Aceeași pace să cucerească astăzi inimile tuturor!

Împreună cu Preasfinţia Sa Cristian, Episcopul Auxiliar, Vă doresc tuturor Sărbători sfinte și binecuvântate.

Cristos a înviat! Adevărat a înviat!

✠ Cardinal LUCIAN Arhiepiscop și Mitropolit al Arhieparhiei de Alba Iulia și Făgăraș Arhiepiscop Major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică