In memoriam. IOAN KAMLA (29 IULIE 1948-3 IUNIE 2021)

După o lungă suferință, în dimineața zilei de 3 iunie 2021, a plecat spre ceruri cel care a fost poetul, eseistul, astristul și prietenul de nădejde Ioan Kamla. Vestea a lovit atât familia, cât și întreaga comunitate culturală a Sebeșului, ca un fulger, dar nu ne-a spulberat nădejdea, ci ne-a întărit credința că Dumnezeu l-a vrut de-a dreapta sa, în ceata îngerilor. S-a retras din lumea aceasta și a plecat spre ceruri așa cum a trăit, modest, înconjurat de dragostea familiei, de aprecierea prietenilor și cunoscuților și convins de faptul că lucrarea lui Dumnezeu nu poate fi pusă la îndoială, că atunci când acesta ne cheamă, suntem datori să facem ascultare și să respectăm rânduiala cea din veacuri.

Ioan Kamla s-a născut în anul 1948, anul în care umbra tancurilor sovietice a început să aștearnă asupra șubredei noastre democrații postbelice aburii comunismului, un regim care avea să îngrădească și să frângă aripile tânărului care visa să devină poet. Încă din anii copilăriei a știut că, mai devreme sau mai târziu, o să devină scriitor și a conștientizat faptul că acest drum presupune multă muncă și studiu individual, motiv pentru care cartea și lectura i-au devenit cei mai buni prieteni (rămân antologice povestirile sale despre „vânătoarea” celor câteva exemplare din seria „Biblioteca pentru toți” care ajungeau în librăriile din Sebeș și despre traseul pe care aceste cărți îl aveau astfel încât conținutul și mesajul lor să ajungă la cât mai multe persoane). A citit mult, a acumulat cunoștințe din varii domenii și s-a format ca un spirit liber (chiar dacă tinerețea și-a petrecut-o în plin regim comunist) și datorită acestei formări a conștientizat faptul că vor veni și vremuri mai bune pentru țara noastră.

A început să-și aștearnă gândurile pe hârtie încă din anii tinereții; datorită temelor și motivelor abordate, care ar fi putut „leza” anumite sensibilități ale celor care reprezentau aparatul de stat comunist, scrierile de început au rămas ascunse în biroul de lucru al scriitorului Ioan Kamla sau pitite în celebrele cutii de ness „Amigo”. La vremea potrivită, după revenirea la democrație, cutiile de ness au început să se desfacă și să scoată la lumină creațiile scriitorului Ioan Kamla, care au fost cernute și reunite, pentru prima dată, într-un volum de versuri, în anul 2005. Din aproape în aproape, scriitorul Ioan Kamla a început să iasă din carapace și să-și creeze propriul drum în cultura românească. Cu o energie ieșită din comun, Ioan Kamla s-a antrenat în crearea și organizarea Cenaclului Literar „Lucian Blaga” Sebeș, în organizarea și desfășurarea Festivalului Internațional „Lucian Blaga” Sebeș (atât ca animator cultural, cât și ca participant la Concursul Național de Creație „Laudă semințelor, celor de față și-n veci tuturor”, domnia sa fiind singurul scriitor care a obținut toate premiile acestui concurs, de la mențiune, până la marele premiu al festivalului), în activitățile Ligii Scriitorilor din România (al cărei membru titular era), iar mai apoi în ceea ce a presupus reactivarea mișcării astriste la Sebeș.

Ioan Kamla și-a exersat și perfecționat de-a lungul anilor pana de poet, datorită faptului că încă din anii copilăriei a citit foarte multă poezie, nu doar românească, ci și universală, dar s-a încumetat să scrie și eseu, majoritatea eseurilor abordând teme cu o tentă filosofică, în încercarea de a răspunde marilor probleme existențiale și de a explica nevoia de viziune pentru a nu banaliza condiția umană. A scris și a publicat mult, încercând parcă să recupereze perioada în care acest lucru i-a fost interzis, opera sa cuprinzând volumele Trafic de cuvinte, Cercul care se închide, Pământul netocmit și gol, Vederea în nevedere, Lacrima de râs, Dincolo de ușă, Alfa și Omega, Subconștientul uman, Nimicul ca existență, Sub lespede și Poeme resuscitate. A scris greoi; nu oricui i-a fost dat să-i înțeleagă creația (continui să cred că doar cei care l-au cunoscut și personal sunt capabili să facă acest lucru). Doar cei „inițiați”, pregătiți în spiritul culturii umaniste, au avut și au acest privilegiu, dat fiind faptul că opera scriitorului Ioan Kamla are un caracter interdisciplinar, abordând tematici specifice mai multor domenii ale cunoașterii.

Ioan Kamla s-a numărat printre acei scriitori, puțini la număr, care oricând și oriunde își puteau recita, din memorie, propriile versuri. Ba mai mult, era capabil să recite ore întregi din poeții „canonici” ai literaturii române: Mihai Eminescu, Lucian Blaga, Aron Cotruș sau George Topârceanu. Pe vremea când încă învățam pe băncile școlii despre acești mari scriitori, în folclorul local circula o poveste despre un rămășag câștigat de domnul Ioan Kamla; un prieten îl provocase la un concurs de recitat din Eminescu, concurs pe care l-a și câștigat, în urma căruia s-a născut celebra afirmație: „Dă-mi un vers din Eminescu și eu îți spun restul poeziei!”.

Dincolo de dimensiunea creatoare, pot spune că am avut onoarea să-l descopăr, cel puțin în ultimii zece ani, și pe cel care a fost omul Ioan Kamla, „Nelu” cum îi plăcea să fie alintat de prieteni și apropiați, un personaj ghiduș, mereu binedispus și cu glumele la el, un om care a apreciat sinceritatea și cumpătarea, un om care a detestat lipsa de civilizație și îngâmfarea celor cocoțați pe piedestale mult prea înalte pentru capacitățile lor intelectuale. Am apreciat întotdeauna umorul său fin și discret; a fost genul de om care mereu îți putea întoarce gluma, care mereu se putea înhăma la un concurs de bancuri și care putea să-și ironizeze partenerul de discuție fără ca acesta să-și dea seama de acest lucru. Vizavi de acest ultim aspect, la momentul la care aștern pe hârtie aceste rânduri, rememorez episodul în care un participant la una dintre lansările domniei sale, dornic să epateze, a încercat să ne convingă de faptul că poemele citite sunt pline de viață, răspunsul primit fiind pe măsura îndrăznelii: „Într-adevăr, sunt un poet plin de viață, atât de plin de viață încât criticii literari m-au catalogat drept poetul morții!”.

Colaborarea și prietenia noastră s-a legat în jurul Asociațiunii ASTRA, reactivată la Sebeș în toamna anului 2014. De atunci, a fost nelipsit de la evenimentele astriste, în organizarea cărora a fost implicat nemijlocit. Ne-am bucurat de fiecare dată de întâlnirile noastre, prilej de lungi discuții, de legăturile pe care le-am creat și de proiectele pe care le-am conceput împreună. M-am simțit extrem de privilegiat, în anul 2018, când am primit invitația de a modera lansarea volumului Sub lespede, sarcină de care îmi place să cred că m-am achitat exemplar, dar mai presus de toate m-am simțit onorat de cărțile și micile cadouri primite din partea scriitorului Ioan Kamla (printre acestea amintesc, la loc de cinste, o servietă primită de la unul dintre directorii celebrei fabrici de piele „Căprioara”, domnul Varganici, în compartimentele căreia se afla și o mică epistolă dedicată subsemnatului, semnată „Nelu a lui Kamla”).

Nu puteam lăsa acest moment, al marii despărțiri, să treacă pur și simplu pe lângă noi, cei care rămânem pe acest pământ; l-am îndrăgit mult prea mult pe acest om și am simțit că este o datorie de onoare să-i evoc pentru ultima oară personalitatea, pentru ca cei care nu l-au cunoscut îndeaproape să conștientizeze pierderea, dar și faptul că o dată cu plecarea lui Ioan Kamla s-a stins lumina culturii sebeșene. Drum lin spre stele suflet bun și sincer!

Prof. Mihai-Octavian Groza

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *