AVAC: Situație dramatică legată de garantarea drepturilor fundamentale ale victimelor

În urma apariției în spațiul public a mai multor luări de poziție cu privire la statul de drept, garantarea drepturilor fundamentale și calitatea actului de justiție în România, Asociația Victimelor Accidentelor de Circulație – AVAC România transmite următorul comunicat:

În ultimii ani, AVAC, în calitate de reprezentant al societății civile în problema drepturilor victimelor accidentelor de circulație a avut o poziție activă, fermă și argumentată în problema respectării drepturilor fundamentale și a valorilor statului de drept, procedând la identificarea neconformităților grave și la sesizarea unor instituții abilitate pentru corectarea acestora. Astfel, au fost adresate memorii și sesizări către instituțiile cu atribuții în acest sens: Ministerul Justiției, Consiliul Superior al Magistraturii, Avocatul Poporului, Președinție, Înalta Curte de Casație și Justiție, dar și către asociațiile profesionale ale magistraților. Două din instituțiile menționate au dat dovadă de implicare, receptivitate și dorință reală de garantare a valorilor statului de drept, respectiv CSM și Avocatul Poporului, în noua echipă.

Fără a ne propune să comentăm hotărâri judecătorești sau anumite comunicate venite din partea altor specialiști în drept, cu privire la garantarea drepturilor fundamentale,  suntem în măsură să arătăm cu deplină convingere următoarele:

În ultimii ani am constatat existența unei situații dramatice legată de garantarea drepturilor fundamentale ale victimelor în general și a victimelor accidentelor de circulatie în particular, acestea fiind supuse în cadrul diverselor etape procesuale prin care sunt obligate să treacă pentru a-și putea valorifica dreptul lezat, la o multidudine de abuzuri, de constrângeri nejustificate, de vătămări suplimentare. De la polițiști care înțeleg să audieze victimele imediat după accident, pe patul spitalului, înainte sau în timpul unor proceduri medicale dureroase, victimele fiind în stare parțial sau total confuză și până la judecători care le trateaza ca pe speculanți dornici de îmbogatire pe spatele asiguratorilor, victimele sunt supuse unui travaliu traumatic major și continuu cu urmări pentru tot restul vieții. Nu numai că empatia cu situația traumatică a unei persoane lipsește aproape cu desăvârșire, dar putem spune că există chiar o agresivitate manifestată astfel la adresa acestor persoane.

Suntem printre cei care apreciază și susțin activ valorile statului de drept și implicit munca judecătorilor și  independența acestora, însă nu putem rămâne pasivi atunci când constatăm că anumiți magistrați confundă noțiunea de “independent” cu cea de “superior” sau “suprem” – poziționându-se, în mod cu totul eronat, mai presus de restul comunității, dar și de lege.

Am fost nevoiți să analizăm modul în care multe victime ale accidentelor rutiere au fost tratate și compensate în actul de înfăptuire a justiției, la strigătul surd al victimelor aflate în nevoie. Am avut plăcerea și mândria să constatăm că există judecători care, în soluționarea cauzelor, efectuează o profundă și temeinică analiză a situației victimei și evidențiază ceea ce trebuie compensat și anume impactul evenimentului traumatic în viața acesteia, fiind o delectare parcurgerea textului deciziei acestora. Din păcate, am constatat că un procent nu lipsit de importanță dintre judecători care doar simulează actul de justiție, transformă procesul într-un simplu ritual, pur formal și lipsit de conținut, aspect ce echivalează cu o denegare de justiție.

Pentru a avea o imagine cât mai corectă și completă a ceea ce înseamnă respectarea dreptului la viață și în alte țări UE, am avut discuții cu specialiști internaționali și am analizat studii ale unor mari reasiguratori privind despăgubirea vătămărilor corporale în UE. Putem concluziona că, desi nevoile victimelor sunt mari, complexe, se întind pe o durată lungă, totuși pragul despăgubirilor din România este de sub 10 % față de despăgubirile din țări precum Franța, Italia, Germania, Spania. Cu toate acestea mulți judecători naționali, fără nicio analiză concretă, încă consideră  despăgubirile din România ca fiind excesive, fără a exista argumente serioase în conturarea silogismului juridic.

Există totodată hotărâri, în aceeași cauză, diametral opuse, în care o instanță acordă o sumă ce reprezintă 8 % din suma acordată de altă instanță, neexistând nici cea mai mică justificare a diferenței, total inacceptabile, între decizii. Desigur că toate aceste aspecte anormale ce privesc actul de justiție au un impact major atât asupra calității activității instanțelor, dar mai ales asupra calității vieții victimelor care, prin astfel de anomalii juridice, sunt expuse unor situații traumatice majore, cu impact semnificativ în calitatea vieții acestora, dar și asupra percepției publice asupra calității actului de justiție din România.

Am constatat totodată că, deși multe din neregulile legislative cu un impact major în garantarea drepturilor fundamentale sunt sesizate zilnic de judecători în activitatea de înfăptuire a justiției, aceștia nu utilizează mijloacele legale de care dispun spre sesizarea și îndreptarea acestora. Putem exemplifica problema taxei judiciare de timbru impusă de mulți magistrați victimelor accidentelor rutiere, aspect cu impact major în respectarea accesului la justiție și implicit în valorificarea dreptului la integritate fizică și psihică, problemă aflată zilnic pe masa judecătorilor, dar nerezolvată nici până în prezent, întrucât pentru aceștia se pare că nu contează că o persoană, care a fost mutilată într-un eveniment rutier, nu își poate valorifica dreptul lezat decât dacă plătește o taxă ilegală, ci contează că nu plătește taxa și astfel îi este respinsă acțiunea, deși persoana respectivă își valorifică un drept personal nepatrimonial, neevaluabil în bani.

Constatăm totodată că în practica multor judecători NU PREZINTĂ RELEVANȚĂ:

– că în evaluarea daunelor morale nu există și nici nu pot exista criterii prestabilite având în vedere infinita variabilitatea individuală și astfel judecătorul este obligat să utilizeze principiile de drept aplicabile în scopul soluționării în echitate a litigiului, ci îi este mai ușor să se raporteze la un criteriu fals de evaluare a durerii, care nu are nici o legătură cu durerea (ziua de îngrijire medicală) și astfel să decidă soarta unui om fără a realiza nici cea mai sumară analiză a vieții victimei;

– că anumite instituții utilizează proceduri ilegale pentru soluționarea unor aspecte ce privesc dreptul la viață, la integritate fizică și la integritate psihică, dând naștere unei justiții paralele, sub oblăduirea instituțiilor care ar trebui să cenzureze aceste nelegalități;

– că în soluționarea laturii civile în procesului penal, rolul activ al procurorului este limitat de principiul disponibilității, procurorul putând interveni pentru a veghea la respectarea legii, și nicidecum pentru a se transforma în avocatul uneia dintre părți și a pune concluzii legate de cuantumul daunele morale, acest aspect reprezentând atributul exclusiv al judecătorului.  

Față de toate aceste neconformități grave din domeniul juridic, AVAC a luat poziție și de aceea considerăm că și în raport cu subiectul zilei din acest domeniu suntem îndreptățiți să ne pronunțăm, să tragem semnale de alarmă. Dreptul la apărare este un drept fundamental și orice demers prin care este știrbit acest drept produce un dezechilibru major în garantarea și respectarea valorilor statului de drept, iar justiția realizată doar formal este o justiție care s-a golit de conținut, care și-a ratat menirea pentru care a fost creată.

Încheiem prin a reafirma că independența judecătorilor este esențială pentru statul de drept, dar aceasta nu trebuie înțeleasă greșit, excesiv iar răspunderea reală a magistratului trebuie să existe și să producă efecte, fiind o garanție legitimă a responsabilității sale în înfăptuirea actului de justiție.

Susținem necondiționat breasla judecătorilor și suntem bucuroși că există mulți judecători cu o pregătire, motivare, moralitate cerute de poziția pe care o ocupă în societate, însă suntem fermi în a arăta că acei “mici Dumnezei” nu au ce căuta în rândul acestei respectabile bresle și trebuie să se realizeze, cât de repede, o selecție riguroasă și o filtrare eficientă în domeniu.

Asociația Victimelor Accidentelor de Circulație

Prin Președinte,

Cătălin Codescu