26 octombrie – Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de Mir. Despre viaţa sfântului şi biserica unde a fost găsit!

Sfântul Dimitrie, Izvorâtorul de Mir s-a născut în Thesallonik, în anul 260, d.C, tatăl său fiind ofițer roman, filo-creștin. Dimitrie a crescut în religia creștină, după ce fost botezat in taina de parintii sai, de frica cruntelor prigoane impotriva crestinilor. A acumulat multă înţelepciune, ajungând un model pentru mulţi tineri din vremea sa, fiind înzestrat cu calităţi sufleteşti remarcabile.

            A avut o ascensiune socială, bazată pe admiraţia şi preţuirea semenilor din Tesalonic, ajungând o importantă căpetenie militară, fiind serios şi viteaz. În ciuda vârstei lui, a fost numit general al armatelor Tesaliei și proconsul al Greciei de către Maximian Galerius, Cezarul Greciei și al Macedoniei.

            Însă credinţa sa creştină avea să stârnească mânia împăratului Maximian. Martiriul Sfântului Dimitrie avea să înceapă în momentul în care împăratul a trecut prin Tesalonic şi, în semn de omagiu şi supunere, toate căpeteniile i s-au închinat şi i-au adus jertfă la templu, însă Dimitrie a refuzat acest lucru, ceea ce i-a adus întemniţarea.

            Dimitrie însă nu avea să renunţe la credinţă, în ciuda tuturor ameninţărilor. Se spune că, pentru a-i înfricoşa până şi pe cei mai curajoşi dintre creştini, împăratul a organizat un spectacol sângeros în mijlocul Tesalonicului, punându-i pe creştinii pe care îi prinsese să se lupte cu un soldat fioros pe nume Lie, un om de statura lui Goliat din Biblie, astfel că mulţi creştini au fost omorâţi de crudul soldat.

            Scrierile arată că unul dintre creştini, pe nume Nestor, a mers la temniţa unde era închis Dimitrie, cerându-i să se roage pentru el, căci se va lupta cu fiorosul Lie. I-a cerut binecuvântarea celui ce pătimea pentru Hristos, pentru că recunoştea că este un om sfânt, un om al lui Dumnezeu. Dimitrie i-a zis doar atât: „Şi pe Lie vei birui şi pe Hristos îl vei mărturisi !”. Precum David odinioară, şi Nestor avea să-l biruiască pe Lie, spre uimirea tuturor.

            Maximian s-a înfuriat când a auzit că Dimitrie este cel ce l-a îndemnat pe Nestor şi l-a încurajat prin binecuvântarea sa, astfel că tânărului Nestor i s-a tăiat capul, iar Dimitrie a fost omorât, soldaţii străpungându-i trupul cu suliţele.

            Trupul fără viaţă al lui Dimitrie a fost luat şi îngropat cu multă cinste de către creştini, şi, cu trecerea vremii, din mormântul său au început să curgă picături de mir frumos mirositor, prin care s-au săvârşit multe minuni şi vindecări.

            Tocmai de aceea Sfântul Mare Mucenic Dimitrie mai este cunoscut şi ca Izvorâtorul de Mir. Trupul lui Dimitrie a stat mai mulţi ani într-o catacombă din Tesalonic, până la un moment în care dregătorul Leontie avea să construiască o biserică mare şi încăpătoare, în care moaştele Sfântului au fost aşezate cu multă cinstire.

            Prima biserică datează din secolul al IV-lea și a fost construită pe locul unor băi romane. A cunoscut o primă organizare în secolul al VII-lea, iar apoi o alta în secolul al VIII-lea.

            După cucerirea otomană, survenită în anul 1430, a fost transformată în moschee. A redevenit biserică după recucerirea orașului de către greci, în timpul rimului Război Balcanic, în 1912.

            Biserica Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de Mir din Salonic este renumită pentru cele șase panouri de mozaic datate între perioada ultimei reconstrucții și inaugurarea politicii iconoclaste. Aceste mozaicuri îl reprezintă pe Sfântul Dimitrie, cu ctitorii sau cu copiii lor. Mozaicurile reprezintă un strălucit exemplu de artă care a supraviețuit epocii întunecate a iconoclasmului, inaugurată în 730, la peste un secol după moartea lui împăratului Iustinian. O inscripție situată în partea de jos a unuia dintre panourile de mozaic este o mulțumire adresată lui Dumnezeu pentru ajutorul divin la salvarea locuitorilor Salonicului  de un raid al slavilor păgâni, în anul 612.

            Alte mozaicuri, care erau folosite pentru acoperirea pereților bisericii, fie au fost distruse în timpul celor patru secole și jumătate, când clădirea bazilicii a funcționat ca moschee (1439 – 1912), fie în marele incendiu din 1917, care a distrus o mare parte din oraș și când au fost distruse acoperișul și pereții superiori ai bazilicii. Excavatiile, efectuate intre anii 1930-1940, au scos la lumina mai multe broderii in piatra si obiecte vechi, expuse astazi in muzeul din cripta subterana a bisericii. Restaurarea completa a bisericii s-a incheiat abia in anul 1949. In coltul sud-estic al bisericii se afla Capela Sfantului Eftimie – Euthymios. Biserica cu cinci abside si un pronaos pastreaza o cripta subterana, unde, conform traditiei, a avut loc martiriul marelui mucenic.         Excavatiile au scos la lumina si ruinele baii romane, unde se crede ca Sfantul Mare Mucenic Dimitrie a fost tinut prizonier si, mai apoi, executat de catre soldati, aici se mai gaseste si o portiune dintr-o strada romana, acest lucru fiind o marturie a faptului ca in trecut camera se afla la suprafata si nu in subteran. Tot aici a mai fost gasita si o fantana antica, se crede ca aceasta este fantana in care soldatii au aruncat trupul martirului Dimitrie. Cripta Sfantului Dimitrie este considerata drept sit arheologic inca din anul 1918, cand a fost descoperita. Intre anii 1985-1988, o serie de excavatii au avut loc in partea nordica a acesteia, restaurandu-se astfel inca o latura a criptei. Datorită acestor lucrări, s-au descoperit locul unde a fost martirizat Sfântul Dimitrie și ruinele băii romane, aflate sub altarul catedralei. Fotografiile alb-negru și acuarelele de bună calitate, care au ajuns până în zilele noastre, ne oferă posibilitatea să apreciem lucrările de artă timpurie bizantină care au fost pierdute în timpul incendiului.

            Pentru creștinul român, obișnuit cu arhitectura în formă de cruce a bisericilor noastre, biserica Sfântului Dimitrie din Tesalonic poate trece neobservată, fiind confundată cu o clădire de utilitate laică. Doar crucea prezentă pe acoperiș și pe zidurile laterale te duce cu gândul la un lăcaș de închinare. Însă, odată intrat în casa Sfântului Dimitrie, rămâi impresionat de monumentalitatea lăcașului de închinare. Racla cu moaștele Sfântului Dimitrie este așezată în partea stângă a naosului, într-un mic paraclis din marmură și împodobit cu fresce din viața sfântului.

            Pe o coloană cu bază pătrată din partea dreaptă a Sfântului Altar se află un mozaic ce îl înfăţişează pe Sfântul Dumitru cu mâna dreaptă pe umărul unui cleric, probabil diaconul bisericii, şi cu mâna stângă în poziţie de rugăciune. Inscripţia din partea inferioară a mozaicului menţionează în mod caracteristic: „Preafericite Mucenice al lui Hristos, cel ce iubeşti cetatea ta, poartă de grijă atât cetăţenilor ei, cât şi străinilor”.