Municipiul Sebeș. Scurtă istorie a administrației locale. Primăria este a cetățenilor

„La mulți ani, dragi locuitori ai Sebeșului! Sebeșul de astăzi este un oraș prosper, în plină dezvoltare economică, cu investiții publice în derulare menite să contribuie la progresul comunității locale și la atragerea de noi resurse. Aceste locuri au o istorie bogată și un patrimoniu cultural care contribuie la o carte de vizită prestigioasă. Despre Sebeș se vorbește cu respectul cuvenit cultului muncii și valorilor umane care dau sufletul urbei. Conștienți că simbolurile orașului sunt importante, am susținut un proiect de reabilitare a primăriei, punând preț pe elemente care ne reprezintă. Proiectul mai are de parcurs câțiva pași până la finalizare. În anul 2024, activitățile administrative se vor desfășura în sediul din zona centrală, iar primăria este a oamenilor.” Acesta este primul mesaj cu care primarul Dorin Nistor se adresează comunității locale la început de an, prezentând și o serie de imagini cu noile amenajări interioare din clădirea primăriei. De altfel, în perioada premergătoare Crăciunului, aici au fost primiți aproape o mie de copiii și tineri colindători, seniori ai orașului, creatori și artiști locali, reprezentanți ai companiilor, cetățeni interesați de informații publice sau aflați în soluționarea unor probleme civice.    

Vă prezentăm câteva informații sintetizate de Centrul Cultural „Lucian Blaga” și Muzeul Municipal „Ioan Raica” cu privire la administrarea orașului până la începutul modernității și importanța instituției primarului în istoria de peste șapte secole.

Oraș liber regal încă din secolul al XIV-lea, Sebeșul a primit de-a lungul timpului, de la puterea centrală, numeroase privilegii specifice centrelor urbane importante. Localitatea avea un grad ridicat de autonomie și se administra în baza unor statute proprii. Autonomia viza și domeniul juridic, infracțiunile fiind judecate în cadrul instituțiilor proprii, în baza dreptului cutumiar.

Conducerea și administrarea orașelor erau exercitate de instituția numită „Magistratul orașului”. În fruntea acesteia se afla „judele primar”, ales anual din rândul persoanelor care se bucurau de un mare prestigiu în comunitate. El administra orașul și judeca infracțiunile mai puțin grave. În anul 1352 a fost amintit în această funcție brutarul Fuco, care era în același timp și jude al scaunului Sebeș. 

În cazul orașelor libere regale, alături de judele primar se afla și un trimis al puterii centrale, „judele regal”, care, pe lângă atribuțiile de observator, judeca alături de primul cazurile mai grave. Abia la sfârșitul secolului al XIX-lea, justiția s-a separat de administrație și a început să fie aplicată de persoane cu pregătire în domeniul juridic.   

Deciziile privind administrarea orașului se luau prin vot într-un consiliu care număra 12 membri (sau 6 în cazul localităților mai mici), numiți „jurați” sau „senatori”, iar problemele comunității se discutau într-un alt for numit „centumvirat”, din care făceau parte 100 de membri, toți bărbați cu stare și respectați în comunitate. De altfel, din rândul acestora se alegea judele primar.

La Sebeș, în anul 1830, acest for avea doar 30 de membri.

Sediul vechi și cel nou al primăriei

La Sebeș, Magistratul orașului avea încă din secolele XVI-XVII propriul sediu, situat pe latura de nord a Pieței Mari, pe locul în care se află actualul sediu al Primăriei. Era o clădire impozantă, cu elemente de decor arhitectural specifice Renașterii. Aceasta a avut de suferit în urma incendierii orașului, în anul 1661, atunci  când localitatea a fost cucerită, pentru a doua oară, de către turci.

În anul 1716 a intrat în reparații capitale, care au durat până în 1765, timp în care sediul Magistratului orașului a fost actuala „Casa Clopotarului”, situată în colțul de sud-vest al Pieței Mari, în imediata vecinătate a bisericii parohiale evanghelice. Atunci când lucrările s-au finalizat, pe fațada principală a sediului Magistratului a fost amplasată o stemă a orașului, însoțită de o inscripție în care erau amintiți juzii în funcție la acea dată: Andreas Welter și Georgio Gebel. A fost amintit și „vilicul” orașului, un administrator cu diverse atribuții, dar mai ales în domeniul construcțiilor, în persoana lui Johann Binder.

În ciuda faptului că restaurarea clădirii a durat câteva decenii, nu au putut fi remediate toate problemele cu care se confrunta și, în anul 1880, a fost demolată, însă doar parțial, păstrându-se aripa estică a acesteia care în prezent adăpostește compartimentul „Taxe și impozite”.

Abia în anul 1909 s-a dat în folosință noul sediu al Primăriei, construit pe locul celui vechi, în timpul primului mandat al edilului sas Johann Schöpp (1907-1918). Construcția, cu parter și etaj, a fost proiectată în armonie cu arhitectura zonei centrale a orașului, dominată de biserica evanghelică. Prin forma ferestrelor etajului și a frontoanelor din partea superioară a fațadelor, precum și prin prezența turnulețelor, edificiul se încadrează stilistic în arhitectura romantismului, mai precis în stilul neogotic.