Coronavirusul bate tradiția! Târgul de fete de pe Muntele Găina, suspendat în acest an
Târgul de Fete de pe Muntele Găina – cea mai cunoscută sărbătoare populară a românilor: Suspendăm organizarea manifestării, dar sărbătorim tradiția în suflete și inimi.
Ediția din acest an a Târgului de Fete de pe Muntele Găina, cea mai mare și cea mai cunoscută sărbătoare populară din România, a fost suspendată, însă ne păstrăm tradiția veche de sute de ani sărbătorind-o în suflete și inimi. Din cauza pandemiei generate de virusul COVID – 19 și pentru a nu pune în pericol participanții, care ar fi urcat pe munte din 5 județe, organizatorii târgului, Consiliul Județean Alba și Centrul de Cultură „Augustin Bena”, au decis să suspende în acest an desfășurarea manifestării.
An de an, târgul adună mii de participanți din Alba, Hunedoara, Bihor, Arad și Cluj, iar numărul forțelor implicate în organizare (staff și tehnicieni de scenă, artiști, meșteri tradiționali, angajați de la ambulanță, jandarmerie, poliție, ISU sau muncitori care asigură alimentarea pe munte cu apă potabilă și cu energie electrica) depășește, la fiecare ediție, 400 de persoane.
„Din cauza pandemiei de coronavirus și pentru că ne dorim să protejăm participanții care ar fi urcat la Târgul de Fete de pe Muntele Găina, suspendăm organizarea manifestării. Este o decizie grea, însă necesară pentru siguranța participanților, dar și a celor câteva sute de persoane care ar fi fost implicate în organizare. Nu renunțăm la tradiție și încercăm să oferim în aceste zile celor care iubesc Târgul de Fete materiale etnografice care să ne ajute să continuăm sărbătoarea în sufletele și inimile noastre. Vom trece cu bine și peste aceste încercări, iar în anii următori suntem siguri că vom urca din nou pe Găina pentru a duce mai departe sărbătoarea strămoșească a Târgului de Fete”, a spus Alexandru Pal, managerul Centrului de Cultură „Augustin Bena” Alba.
Târgul de Fete de pe Muntele Găina este cea mai mare sărbătoare românească în aer liber, fiind un brand al județului Alba, dar și al tuturor românilor. Sărbătoarea este subiectul unei cercetări realizată de specialiștii Centrului de Cultură „Augustin Bena” Alba și a fost reînviată sub obiectivul aparatului de fotografiat în cadrul expoziției de fotografie etnografică denumită „Hai pe Muntele Găina”. Instantaneele sunt realizate de Vasile Sârb și cursanții săi de la Clasa de Artă Fotografică din cadrul Școlii de Arte și Meșteșuguri și sunt expuse în această perioadă și în spațiul expozițional urban de la sediul Centrului de Cultură „Augustin Bena” Alba.
FOTOGRAFIILE ETNOGRAFICE DIN CADRUL EXPOZIȚIEI POT FI DESCĂRCATE ACCESÂND LINKUL URMĂTOR:
Potrivit dovezilor etnografice, din vremuri străvechi, miezul verii (ziua de Sântilie – 20 iulie) era marcat în tradiţia ţinuturilor transilvane de un eveniment deosebit, care „mişca satele”, locuitorii din crângurile Apusenilor. Moţi, mocani, crişeni şi zărăndeni urcau, în zvon de tulnice, în Munţii Bihorului, pe platoul „Găina”, unde se ţineau „datul”, „nedeia”, „Târgul de la Găina”.
Această manifestare etno-culturală a fost menţionată prima dată în documente în anul 1816, iar în 1860 învăţătorul Ioanete o descrie în „Foaie pentru minte, inimă şi literatură”.
Profesoara Elena Pogan din Avram Iancu spunea:
„Muntele Găina are legendele lui, dar are şi legenda legendelor. Locul acesta, aşezat la poalele norilor, sub ocrotirea sfântă a razelor soarelui rostogolite peste chipul muntelui, îşi are povestea lui. Se spune că, în vremea când moţii îşi lucrau băile de aur, o găină cu pene de aur – Vâlva băilor, ieşea din băi şi se aşeza în vârful muntelui, pe cuibul său, în care depunea ouă de aur. Într-o singură zi din an, de Sfântul Ilie, moţii îi vedeau faţa. În ziua aceea, locuitorii ţinutului se adunau pe munte, laolaltă cu fetele şi feciorii, ca pâraiele în matcă, să-şi spună păsurile, iar tinerii să se întâlnească, să se îndrăgească şi să se unescă pe viaţă prin căsătorie, oficiată de nenumărate ori de preoţii prezenţi la „Târgul de fete” de pe Muntele Găina. De aceşti tineri se apropia găina care-şi avea cuibul nevăzut, chiar pe vârful muntelui, unde astăzi sălăşluieşte, întru eternitate, Crucea Iancului, bătea o dată din aripi şi se transforma într-o zână frumoasă, care ţinea în palme un ou de aur. Zâna se apropia de tinerii căsătoriţi şi le oferea oul ca dar, pentru fericire şi viaţă lungă. Oamenii se mirau, se minunau, se rugau şi-i mulţumeau. Apoi, zâna ridica mâinile spre cer, se preschimba în găină, cu aripile deschise peste imensitate şi se făcea nevăzută. Multă vreme, moţii s-au întâlnit pe muntele pe care l-au numit „Găina”, la cunoscutul „Târg de fete”, în frumosul obicei al iubirii şi încrederii. Numai că armonia dintre ei a fost tulburată de nişte ochi nechibzuiţi, care au descoperit cuibul Găinii şi i-au furat ouăle. Găina a făcut gălăgie şi răufăcătorii au rupt-o la fugă. În graba lor, s-au împiedicat şi-au răsturnat coşul cu ouăle de aur, care s-au rostogolit pe panta muntelui, până în râul din sat, care a fost numit „Aurarul”, iar mai târziu, Arieş”.
Legenda Muntelui Găina, relatată încă de la 1888 de neobosiţii cercetători Teofil Frâncu şi George Candrea, spune că „în timpul când şi în munţii Bihariei se lucrau băile (minele de aur), o găină de aur ieşea din băi spre a se aşeza în vârful muntelui, pe cuibul său, în care erau ouăle sale de aur. Vidrenii, atraşi de frumuseţea nemaipomenită a găinei, în mai multe rânduri au încercat s-o prindă, ea însă a fugit în jurul minelor de aur de la Roşia Montană. De atunci, nemaiputându-se găsi aur în băile din acest ţinut, moţii au încetat de a le mai lucra, deoarece găina din poveste era vâlva băilor (zâna) şi ea a dus aurul cu sine, în părţile unde a zburat”.
Pe legendarul platou al „găinei de aur”, „târgul” sau „Datul de la Găina” se organiza în plină vară, după solstiţiu, când „se întorceau vremările”, iar seceta era „tăiată” de ploile lui Sântilie.
La „Datul de la Găina” se adunau tinerii şi gospodarii din cele patru ţinuturi străjuite de platoul legendar, Bihorul, Zarandul, Clujul şi Alba, aducând ţesături alese şi furci „împistrite” (cei de pe Crişul Alb), fluiere acordate şi „bote ghintuite” (moţii de la Câmpeni şi Arieşeni), lână şi tiocuri de răşină (mocanii de pe Arieş), ceramică (olarii din Făget şi Tinca), „cojoace înflorate şi sumane-mbăierate” (meşterii din Beiuş, Vaşcău, din Brad sau din Abrud şi Feneş), fructe de pădure şi plante medicinale (de la Poienile de Jos), scoarţă de stejar, pentru argăsitul pieilor (de pe Crişul Pietros) şi răşină de la Buru.
Toate acestea deveneau obiecte de schimb sau daruri între tinerii care se cunoşteau aici sau se reîntâlneau an de an, exprimându-şi bucuria în joc şi descântece, laolaltă, moţi şi mocani, crişeni şi zărăndeni, în aceeaşi simţire şi trăire a apartenenţei comune, de neam, cultură, tradiţie.
Scriitorul Ioan Slavici, bun cunoscător al etnografiei carpatice şi colaborator la elaborarea unei monografii a popoarelor din Imperiul Austro-Ungar, releva legătura târgului de la Găina cu păstoritul montan, afirmând însă că acolo sus „se făceau logodne şi mai ales ale tinerilor înţeleşi încă dinainte de a se urca pe munte”.
În cadrul marii sărbători a muncii, a soarelui şi a luminii era firesc să se sărbătorească şi legăturile noi, sociale între familii şi neamuri. Iar „târgul”, „datul” în semantica graiului Apusenilor, nu însemna vânzare-cumpărare de fete, ci „tocmeala”, „credinţarea”, „logodna”, convenţie premaritală de comuniune spirituală.
Astăzi, Târgul de fete de la Găina s-a transformat într-o mare sărbătoare folclorică, cunoscuta nedeie „Târgul de fete” fiind vizitată de un mare număr de turişti atraşi de cântecele şi dansurile cu specific local, de parada costumului popular diferenţiat după satele participante şi de târgul meşterilor populari.
An de an, aici îşi dau întâlnire, într-o amplă manifestare a frumosului, soli ai artei din judeţele Alba, Arad, Bihor, Cluj şi Hunedoara.
Echipa Centrului de Cultură „Augustin Bena” Alba
