Poveștile coloniilor de pe Valea Sebeșului. Tău-Bistra și Dobra. Și pe aici au trecut hidtrotehniștii!!!

Coloniile energiei. Tau – Bistra si Dobra, pe aici au trecut hidrotehinistii

Dintre cele cinci colonii muncitoresti, organizari de santier, de pe Valea Sebesului, una a fost desfiintata complet. Ramasitele ei se mai vad doar in momentele in care nivelul apei din Lacul de Acumulare de la Tau-Bistra este foarte redus. Este vorba, bineinteles, de colonia cu acelasi nume, Tau-Bistra, colonie care a fost desfiintata putin inainte de anul 1984, cand lacul a fost umplut cu apa, iar centrala hidroelectrica de la Sugag a fost pusa in functiune.

Practic, colonia, care a fost destul de mare, a fost impartita in doua. In prima faza baracile, de locuinte, corpurile adiminstrative, scoala, birourile, cantina si celelalte necesare desfasurarii activitatii normale a santierelor, au fost ridicate din placi lemnoase, in vale, la intersectia celor doua rauri, Sebesul si Bistra. Oamenii isi aduca aminte ca, initial acolo era o zona mai mlastinoasa, traversata de drumul national, cunoscut acum sub numele de Transalpina. De fapt, in urma amenajarilor hidroenergetice, traseul drumul a fost modificat, si a fost construit un segment nou, mai sus, pe versant, drum pe care se circula acum. Dupa ce s-a asanat intreaga zona, s-a ridicat colonia, colonie a carei viata a fost neasteptat de scurta. Cea de a doua parte a coloniei a fost ridicata dupa ce s-a construit noul drum, in apropierea drumul national 67C cu drumul forestier care urca pe Valea Mirajului, drum care traverseaza muntele pe la Curmaturi si ajunge la Barajul de la Canciu. Acolo, pe partea dreapta a intersectiei, mai exista si acum trei blocuri, in care au functionat birourile santierului 2 -Tau si unde au locuit ultimii hidrotehnisti angajati in lucrarile de acolo.

“Totul a fost frumos, multi ne stiam de la Oasa, ca topografii, o parte dintre soferi si buldozeristi si aproape toti minerii au venit la Tau. Din pacate, dupa 1982, ne-am mutat, majoritatea la Sugag, o parte la Dobra, iar altii la Sasciori. Sincer, cei care au plecat la Sasciori s-au imprastiat apoi destul de repede, pe la Rau de Mori, pe Raul Mare, ca atunci se lucra acolo din plin. A fost o viata extrem de interesanta” povesteste Calin, unul dintre copii din colonie, care a ramas sa lucreze in sistem. Spune ca s-a obisnuit atat de mult cu lucrarile de constructii, incat nu a putut sa faca altceva.

De fapt, constructiile hidrotehnice, aveau cea mai mare mobilitate a fortei de munca din intreaga economie, in vremurile acelea. Grupuri intregi de familii plecau aproape instantaneu, din colonie, iar in cateva zile veneau altele, din alte zone, cu alte obiceiuri, cu alte accente si diferente lingvistice.

“Eram copii, ne adaptam foarte usor. Nu prea aveam timp sa socializam, pentru ca nu stiai cand parintii tai trebuiau sa se mute la alt santier, poate in cealalta parte a tarii. Era perioada in care se deschideau santiere noi, sansele de promovare alea parintilor erau mari. Cunosc cazuri in care trei familii au plecat la lucrarile de pe Raul Mare – Strei, acolo barbatii au devenit sefi de lot, iar dupa trei ani, cand s-au finalizat lucrarile acolo, s-au intors, pe posturi similare bineinteles, pe valea Sebesului. Asa erau vremurile. Va dati seama, trebuia sa te imprietenesti repede cu copii care veneau in colonie, sa le inveti jocurile, pentru ca asa cum v-am spus, viata era extrem de imprevizibila” povesteste Marius, cel care a locuit in doua dintre coloniile de pe Valea Sebesului.

De fapt, lucrarile de la complexul Oasa – Galceag si complexul Tau – Sugag au fost realizate atat de cei care au locuit in colonia de la Fetita, cat si cei care au locuit in coloniile de la Tau-Bistra si Dobra. Iar in ultima faza a lucrarilor, de catre cei care au locuit in Colonia Definitiva Sugag. Din cauza distantelor destul de mari pe care se intind lucrarile si a numarului mare de oameni implicati, de la inceput, antreprenorul a gandit organizarea mai multor colonii, in apropierea punctelor de lucru ce aveau o durata de executie mai mare, dar si in functie de relieful, nu tocmai generos al vaii Sebesului. putine sunt locurile unde se pot amenaja mici localitati de baraci. Si pentru ca in apropiere de Sugag s-a desfasurat un alt santier destil de mare, tinand cont de dimensiunea si complexitatea lucrarilor, la doi kilometri de centrul comunei s-a mai construit o colonie.

La putin timp dupa ce s-au pus bazele coloniilor de la Fetita si Tau-Bistra, urmatoarea colonie s-a ridicat la Dobra.

Colonia de la Dobra se gasea la mica distanta de intersectia dintre DN67C si drumul care urca pe Valea Dobrei si continua spre Jina si marginimea Sibiului. Practic, aici a functionat pentru mai bine de cinci ani carteriul general al Santierului 3 Sugag, cel din care s-a format mai apoi TCH Sebes, iar dupa anii 90, Hidroconstructia Sebes. Pe langa cladirea de birouri, aici mai functiona o cantina, un dispensar si o gradinita pentru copii celor lucrau zi lumina pe santiere. In anii 80, birourile si cantina au fost mutate in cladirea noua si mult mai generoasa ridicata in apopiere, cladire in care mai bine de zece ani a functionat TCH Sebes.

Putini dintre cei care nu au participat la lucrarile de amenajare a Vaii Sebesului pot sa inteleaga de ce concentrare de oameni a fost nevoie pentru finalizarea in timp atat de scurt a lucrarilor. Acesta a fost de fapt si motivul pentru care au fost ridicate toate aceste colonii. In acelasi timp se lucra atat la finalizarea Barajului Oasa, a galeriei de aductiune si Hidrocentrala Galceag, dar se ridica si barajul Tau-Bistra, se sapa galeria de actiune si Hidrocentrala Sugag, dar se incepeau si lucrarile la galeria de evacuare Sugag – Nedeiu, barajul de la Obrejii de Capalna, aductiunea spre Sasciori si hidrocentrala Sasciori. Astfel, numarul oamenilor din colonii a inceput sa se reduca abia dupa 1985, dupa ce a fost data in functiune hidrocentrala Sugag si au mai ramas de efectuat doar mici aductiuni suplimentare si complexul Sasciori. De altfel, aductiunile au fost finalizate doar in urma cu mai putin de 10 ani, cand a fost finalizata si aductiune si barajul Canciu.

Viata Coloniei Dobra a fost zbuciumata la mijlocul anilor 70 de un incendiu, eveniment care nu a suprins pe foarte multa, tinand cont ca toate cladirile erau realizate din placi lemnoase, iar in afara de acoperis, totul era extrem de flamabil. Din fericire, nimeni nu si-a pierdut atunci viata, dar i-a facut pe multi dintre locatari sa isi doreasca sa se mute in Colonia Definitiva din Sugag, care incepuse sa se ridice. In fapt, dupa 1985, numarul locatarilor coloniei Dobra a inceput sa se reduca. Mai ales ca intre timp a fost construita o gradinita noua si un nou dispensar in Sugag, iar Dobra a ramas strict o colonie de locuinte. Cei care au ramas in colonia Dobra s-au imprastiat apoi fie in localitatile de unde au plecat, fie pe alte santiere, care tocmai incepeau. Acum, din colonia de la Dobra au mai ramas in picoare doua baraci dar si amintirile nenumaratilor oameni care au trecut, fie si pentru o scurta perioada, pe aici. Pentru ca reportajul de ziar nu are pretentiile unei lucrari stiintifice, aici incercam sa facem doar o scurta radiografie a ceea ce a insemnat petru mai bine de 20 de ani viata Vaii Sebesului si a coloniilor sale, dar fenomenul merita un studiu sociologic aprofundat.

Inainte ca viata coloniei de la Dobra sa ajunga la finalul previzibil inca de la inceput, centrul de greutate al colonistilor s-a mutat in Colonis Definitiva de la Sugag. Dar despre aceasta colonie, vom vorbi in numarul viitor al Ziarului Apulum.

Emanuel Jilinschi

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.