Lansare de carte la Muzeul Unirii despre istoria mineritului la Roșia Montană

Joi, 2 noiembrie 2017, ora 12.00 la Museikon va fi lansat volumul Un mileniu și jumătate de minerit aurifer la Roșia Montană, avînd ca autor pe Volker Wollmann.
Evenimentul este organizat de Consiliul Județean Alba și Muzeul Național al Unirii Alba Iulia.

Dr.Volker Arthur Wollmann, s-a născut la Sibiu (17 aprilie 1942), dar şi-a petrecut copilăria şi adolescenţa la Sebeş, oraşul de care a rămas profund ataşat pentru toată viaţa. Încă de pe băncile liceului german de aici s-a dovedit profund interesat de istorie. Aşa că apoi a studiat această ştiinţă la Cluj (1959-1964), absolvind facultatea cu note foarte bune. Dar, mai ales, şi-a însuşit în aceşti ani un orizont vast, cunoştinţe temeinice de specialitate şi nu numai, iar pasiunea şi interesul pentru munca de cercetare au ajuns să fie remarcate de mediul academic clujean.
Primul serviciu ocupat de V. Wollmann a fost la un liceu din Reşiţa, dar după scurtă vreme a fost transferat la Muzeul orăşenesc, unde a lucrat patru ani, având şi funcţia de director. Din aceşti ani a început să publice lucrări ştiinţifice, şi tot atunci s-au precizat principalele lui preocupări de cercetare, în care se va ilustra mereu de-acum înainte: civilizaţia Daciei romane şi istoria tehnicii, îndeosebi a mineritului, dar a abordat investigarea acestor domenii altfel decât majoritatea istoricilor consacraţi – anume invocând în egală măsura atât sursele scrise, cât şi izvoarele arheologice, obiectele tridimensionale din orice epocă ajunse până la noi.
Apreciat ca un excelent specialist, în 1967 a fost promovat cercetător ştiinţific la Institutul de Istorie şi Arheologie din Cluj-Napoca, instituţie aparţinând Academiei Române. Aici a desfăşurat o amplă şi rodnică activitate, pe mai multe planuri, până în 1988. Şi tot în cadrul acestei instituţii şi-a susţinut cu strălucire teza de doctorat, la prof. dr. doc. Ion I. Russu, în anul 1983. Lucrarea avea ca subiect activităţile miniere din Dacia romană, şi a rămas peste ani cercetarea cea mai competentă şi completă a problemei. Semnificativ, ea a putut vedea lumina tiparului abia în 1996, în
ediţie bilingvă (română şi germană).
Se cuvine a evidenţia câteva trăsături care l-au singularizat pe V. Wollmann printre istoricii din România, şi care i-au asigurat un loc aparte în peisajul istoriografic. La Institut a funcţionat în cadrul secţiei medievale, unde s-a dovedit
un remarcabil cunoscător, editor şi cercetător al documentelor Evului Mediu târziu şi epocii moderne. A participat cu însufleţire şi competenţă la editarea surselor asupra epocii răscoalei lui Horea, surse documentare care iau oferit o bază solidă pentru cercetarea mineritului vremii în Transilvania şi Banat. Putem spune că, printre altele, a demonstrat bună pregătire ca arhivist şi paleograf. Dar, concomitent cu acestea, nu a renuţat nicio clipă la
preocupările legate de antichitatea daco-romană. În acest sens a investigat, cu rară eficienţă, documentele secolelor trecute privitoare la descoperiri antice, la colecţii de asemenea artefacte ori la monumentele refolosite. În plus, a participat la săpături arheologice, la explorări de teren numeroase şi mai ales la studierea epigrafiei Daciei romane. Contribuţia la editarea mai multor volume din seria Inscripţiile Daciei romane este remarcabilă. Este poate singurul caz de specialist afirmat şi apreciat pentru ambele domenii, în egală măsură. Mai mult, în cadrul studiilor sale, adeseori cele două competenţe sau întâlnit şi completat reciproc: investigaţiile asupra tehnicii montanistice
premoderne l-au ajutat în repetate rânduri la descifrarea unor situaţii din antichitate, iar efortul de elucidare a mineritului preroman ori daco-roman a condus şi la înţelegerea mai nuanţată a realităţilor similare din secolele
XVIII-XIX.
Cercetarea mineritului premodern cu implicarea tuturor izvoarelor, inclusiv urmele materiale păstrate, l-au condus treptat pe V. Wollmann spre un domeniu spectaculos, dar grav neglijat în cultura română: arheologia industrială. El a devenit, curând, cel mai competent reprezentant al acestui domeniu în cercetarea românească, apreciat şi pe plan internaţional – şi a rămas până în ziua de azi.
Emigrat în Germania în 1988, istoricul nu şi-a întrerupt nici activitatea, nici legăturile excelente cu mediul academic românesc. În viaţa lui s-a deschis un nou capitol, cu alte accente prioritare, dar extrem de bogat în realizări. Studierea Daciei romane şi a monumentelor ei a continuat, chiar dacă mai puţin intens ca înainte. În schimb au sporit contribuţiile referitoare la istoria mineritului şi a tehnicii – de data aceasta implicând şi un amplu  program româno-german, împlinit cu mare succes (cele zece volume Silber und Salz in Siebenbürgen şi o întreagă serie de expoziţii pe această temă).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *