Gabriel Bejan – România Curată. Unde greșește grav SRI în problema interceptărilor

Dacă toate problemele s-ar rezolva cu ajutorul interceptărilor telefonice făcute de SRI, atunci am fi o țară fericită, fără corupție, cu drumuri și autostrăzi, cu primari competenți și oameni încrezători în viitor.

Experiența țărilor civilizate ne arată însă că nu scapi nici de corupție, nici de crimă organizată, nici măcar de terorism, doar dacă angajezi mii de agenți care să stea cu urechile pe toți suspecții din țara asta. Ar fi prea simplu și cea mai bună dovadă că lucrurile nu stau așa e că, în ciuda serverelor de interceptare de ”un miliard de euro” pe care SRI le are la dispoziție, după ne-a spus Monica Macovei, vedem în fiecare zi la televizor politicieni și judecători duși la DNA cu cătușe la mâini, prinși că au luat sau au dat mită. Știu că sunt ascultați cum își negociază furăciunile, dar cu toate astea nu se pot abține și, pe măsură ce pușcăriile se umplu cu corupți, arestările continuă cu aceeași intensitate. Dar cel mai rău e că noi rămânem tot fără autostrăzi și drumuri sau spitale performante, iar la capitolul încredere în viitorul acestei țări ar trebui să-i întrebăm ce părere au de asta pe tinerii absolvenți care stau la coadă să-și legalizeze diplomele de studii pentru a le putea trimite pentru joburi în străinătate.

E bine că avem un DNA care luptă eficient împotriva corupției, un SRI dotat cu aparatură de supraveghere scumpă și modernă sau un DIICOT și parchete eficiente. Dar nu este deloc în regulă să existe încă suspiciunea, larg răspândită în societate, că lucrurile importante în țara asta se stabilesc undeva în culise, de un cerc restrâns de oameni, în special de la serviciile secrete, iar noi nu avem decât obligația să le acceptăm ca atare, deoarece ni se spune că, în caz contrar, ceva rău urmează să se întâmple: ori se termină cu anticorupția, ori nu ne mai putem apăra împotriva terorismului.

La cum s-au desfășurat lucrurile în spațiul public, după decizia CCR privind interceptările, asta e impresia lăsată în societate.

V-aș întreba pentru început de ce a fost nevoie de un scandal ca să aflăm că serverele SRI costă un miliard de euro, o sumă imensă raportată la cheltuielile unei țari care, nu demult, a trecut și prin momente în care nu putea să-și plătească pensiile și salariile bugetarilor.

E bine că Guvernul a reacționat vineri după decizia Curții Constituționale și a emis o ordonanță care încearcă să corecteze problema de neconstituționalitate ridicată de articolul 142, al1 din Codul de procedură penală. Actul normativ elimină sintagma ”organe specializate ale statului” dintre cele care pot face supraveghere tehnică în dosarele penale, ceea ce înseamnă că SRI nu se mai poate ocupa de interceptări la solicitatea procurorilor în orice fel de dosar penal. În același timp însă, ordonanța Guvernului extinde competențele SRI în cazurile de siguranță națională și terorism și devine astfel organ special de urmărire penală. România Curată a explicat în detaliu ce înseamnă asta aici.

Nu pot să accept însă, pentru nimic în lume, modul total netransparent în care s-a introdus această prevedere în ordonanță, adică vineri seară, după ședința CSAT, în condițiile în care varianta de dimineață a proiectului nu făcea nici o referire de noile atribuții ale SRI. Nu a zis nimic nici președintele Iohannis la conferința de presă de după ședința CSAT, deși încredințarea unor noi atribuții SRI este un lucru important. Au trebuit să afle singuri ziariștii despre noutățile din ordonanță și au început să pună întrebări, pentru ca duminică, după ce discuția o luase complet razna, ajunsese în timpul Securității lui Ceaușescu, premierul Cioloș și ministrul Justiției Raluca Prună au reacționat pe Facebook și ne-au spus că SRI va lucra ca și până acum ”exclusiv sub control judecătoresc” (premierul) și că discuția despre drepturi este ”un lux teoretic”, dacă urmărirea penală e slabă (ministrul Justiției).

În loc de explicațiile punctuale și politicoase ale instituției publice SRI, am avut parte zilele acestea și de un atac lansat de purtătorii de cuvânt neoficiali ai serviciului la adresa judecătorilor constituționali, deși nu ei au făcut un Cod de procedură penală plin de prostii și, mai mult decât atât, au făcut ceea ce trebuia făcut cu mulți ani în urmă și anume demilitarizarea interceptărilor.

Așa, pe ascuns, cum s-au făcut lucrurile cu ordonanța privind interceptările, senzația creată a fost aceea că s-a negociat în culise, iar Guvernul nu a avut de ales și a trebuit să dea SRI ce a cerut, la schimb pentru ceea ce a pierdut prin decizia CCR. Poate e doar o senzație dar, atâta vreme cât nu și-a bătut nimeni capul cu lămurirea populației, putem crede exact ce vrem din ceea ce s-a întâmplat zilele acestea.

SRI și toți cei care sunt implicați într-o formă sau alta în activitatea acestei instituții trebuie să înțeleagă că răbufnirile de genul ”nu ne dați ce cerem, nu vă mai putem apăra de teroriști și corupți”, în loc de explicații competente, nu fac decît să ostilizeze populația, mai ales pe cei care au trăit în perioada comunismului și care-și aduc aminte că nici Securitatea nu trebuia să dea explicații poporului pentru ceea ce făcea.

Oamenii trebuie convinși că există o rațiune în spatele fiecărei decizii care se ia în legătură cu activitatea serviciului de informații, că nu se fac abuzuri cu interceptările și că există un mandat judecătoresc în spatele fiecărui drept civil încălcat. Doar așa vor căpăta încredere. Mai durează până când amintirea fostei Securități se va șterge total din memoria oamenilor, dar trebuie să începem de undeva. Iar o ordonanță modificată pe șest, vineri seara, când vigilența societății e redusă, nu e un pas înainte. Dimpotrivă.

Știm deja că SRI nu ne poate da înapoi anii din viață furați de clasa politică din ultimii 26 de ani. Dar ceva tot ar trebui să facă serviciul și anume să lucreze la capitolul încredere. Oamenii trebuie să înceapă să aibă convingerea că tot ce se face e spre binele lor. Și dacă oamenii încep să aibă încredere, nici nu prea mai ai nevoie de purtători de cuvânt neoficiali prin presă care să-ți apere interesele, nici să porți războaie interne cu judecătorii constituționali. Câștigarea încrederii într-o țară debusolată ca România chiar înseamnă mare lucru. Pentru că (și) de la încredere poate începe reconstrucția unei țări.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.