Editorial. Sfârşit de an … „Unde sunt zăpezile d’altădată?”

„Aho, aho, copii şi fraţi, staţi puţin şi nu mânaţi…şi cuvântul mi-ascultaţi”. A trecut iute-iute şi Crăciunul, nici n-am băgat bine de seamă. Zic unii că nu s-a prea auzit nimic anul ăsta că, cică, cei de la Google sau Tesla, nu mai ţin bine minte, i-ar fi dat lui Moşu, pentru încercare, o sanie fără „şofer”, sau, mai pe englezeşte, că tare-i la modă acum, o „driverless sleigh”. Chiar şi Preşedintele Trump, împreună cu Prima Doamnă, au avut ceva probleme când l-au urmărit de la Centrul NORAD, pentru că Rudolf -hackerul- acum că nu mai avea de lucru cu condusul team-ului de reni, dezactivase GPS-ul de urmărire. În fine, a trecut şi mi-a lăsat câteva aduceri aminte din copilărie.

Mai întâi, era Ignatul – tăiatul lui „Ghiţă”- puţini ştiu că numele vine de la Sf. Ignaţiu („Purtătorul lui Dumnezeu”; vezi şi Matei 18,2-4), care se sărbătorește tot pe 20 Decembrie. Cum să uităm de „sângerete”, de „piftii” şi alte ‚răcituri’?  A venit apoi Ajunul, cu tradiţionalele colinde „Steaua”, „O ce veste minunată”, ş.a.m.d., sub brad, cu mic, cu mare, toți căutând cadourile mult-aşteptate. Dacă nu ai fost cuminte, dar ai bani, poţi să-ţi cumperi singur cadoul, nu-i bai. Vine apoi prima zi de Crăciun, să te ţii distracţie „pe săturate”: „jumări”, „ciorbă de perişoare”, „salată boeuf”, „piftii”, „ciorbă de potroace”, „sarmale”,…mmm, şi apoi cozonac.

Pentru „detoxifiere”, putem folosi, cu măsură, ceva „ţuică de prune” şi palincă -spun unii că topesc grăsimea ceva de speriat. Totuşi, aşa cum am văzut pe unele sticle de bere scris, „Don’t drink and Drive”, că nenea poliţistu’ nu ştie de glumă (spuneau la Radio că, în prima zi de Crăciun, ar fi rămas fără permis vreo mie de rumâni!).

Necazu’ n-ar fi numai ăsta, dar pentru că bărbaţii s-au cam ‚etilat’, au lăsat cucoanele să conducă (vezi bine dacă n-au driverless car ca şi Moşu’) şi…iertare să-mi fie doamnelor şi domnișoarelor pentru gândul necuviincios (vorba regelui Eduard al III-lea al Angliei „Honi soit qui mal y pense”, cu al lui “Ordin al Jartierei”).

Oricum, cei de la UPU n-au şomat deloc. Şi aşa trec zilele, una după alta, şi iată că ne pregătim de Anul Nou. Norocul nostru cu Papa Inocenţiu al XII-lea, care a stabilit în anul 1691 ca începutul Noului An să fie pe 1 Ianuarie, că altfel rămâneam, ca până atunci, cu Crăciunul ca început de an. Şi-atunci, ce ne făceam? Când mai sărbătoream Revelionul? Când mai plecam aiurea să-l facem cât mai departe de casă? Când mai făceam aşa un tărăboi, ca să gonim, chipurile, spiritele rele, de venea Poliţia să ne amendeze pentru ‚tulburarea ordinii publice’? Când mai plecau unii, ba cu ursul, ba cu capra? Să nu mai vorbim de sorcove, de copii şi de nepoţi, care câştigă şi ei un ban cinstit lovind în cap părinţi şi bunici, în mod legal. Pe aici, pe la noi, este mai mare bogăţie decât aiurea.

Mă gândesc la occidentali. Ies afară, în stradă, aşteaptă Anul Nou cu un pahar de şampanie (sau vin spumant, dacă n-au bani de şampanie) şi se „pupă în piaţa publică” („Times Square, New York; Champ-Elysees, Paris, Malul Tamisei lângă Big Ben, Londra, Colosseum, Roma, sau, de ce nu? Piaţa Roşie, Moscova (brrr!). Cam asta e, boieri dumneavoastră „De urat aş mai ura, dar mă tem că va-nsera…La anul şi la mulţi ani!”

Preluat din www.gazetabucurestilor.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *